Un gol plin de incompetenţă sau hoţie

Sa ne imaginam ca toate fondurile europene, adica banii destinati Romaniei pentru perioada 1 ianuarie 2007 (momentul cand a devenit stat membru al UE) si 1 ianuarie 2014 (cand se incheie prima etapa a absorbtiei acestor fonduri) ar umple un sac. Un sac plin de bani. Dupa mai mult de patru ani si jumatate din cei sapte care formeaza aceasta etapa, in sac s-au strans mai putin de 4% din ceea ce ar fi sacul plin. Sacul e practic gol. Si totusi nu e gol. E plin de incompetenta si hotie. E incompetenta care nefericeste Romania exact atunci cand ar fi avut cel mai mult nevoie de o masiva si eficienta utilizare a banilor europeni pentru a reduce efectele crizei care s-a pravalit asupra noastra din 2009 incoace. Incompetenta nu e doar incompetenta, adica lipsa de profesionalism, lipsa de capacitate de a lua decizii sau pur si simplu prostie. Incompetenta e si criminala cand fondurile necesare pentru componenta guvernamentala romaneasca ce se adauga in proportie de 10% sau 15% la banii europeni sunt "raschetate" in folosul unor proiecte – de multe ori absolut inutile – din care se infrupta si cei care aloca fondurile si clientii lor. Rezultatul concret al acestor incompetente este ca in loc ca Romania sa utilizeze banii europeni (cel putin 12-15 miliarde de euro) in aceasta perioada, ea este un stat – cel mai sarac din cele 27 ale UE – care contribuie cu mult mai mult la bugetul european decat primeste de la UE. Avem o gaura financiara de circa 4 miliarde de euro. Poate fi UE o noua povara pentru tara noastra?

Zilele trecute eram intrebat de o ziarista ce parere am despre infiintarea unui nou minister, al absorbtiei fondurilor europene. Cel mai probabil e inca o forma fara fond din sirul nesfarsit al initiativelor guvernamentale luate pe picior. Care e baza logica si rationala? N-am vazut vreun raport de analiza a starii de fapt care sa precizeze care sunt obstacolele, unde se impiedica accesul la banii europeni, ce verigi institutionale nu functioneaza fie pentru ca au mecanisme greoaie si ineficiente, fie pentru ca sunt conduse de oameni necalificati in materia absorbtiei fondurilor europene. Si atunci cu ce ne va fi mai bine cu un nou minister? La indemana si bunavointa Guvernului s-a aflat in permanenta, spre exemplu, modificarea legislatiei in domeniul achizitiilor publice care sa simplifice procedurile si totodata sa elimine practica de dumping la pretul de realizare a proiectelor. Mai mult, afirm ca, in ciuda numeroaselor incompetente, cu o legislatie simplificata si totodata orientata sa elimine blocajele ne-am fi gasit astazi intr-o situatie net mai buna. Atribuirea contractelor pentru proiecte europene se taraie la nesfarsit prada nenumaratelor contestatii care sunt si stimulate pentru a se ajunge la castigatorul dorit si "binevoitor" fata de decident. Spre exemplu, numai in cadrul POS Mediu (apa, canalizare, reziduuri) sunt semnate finantari intre Guvernul Romaniei si UE pentru peste 400 de obiective pe intreaga tara, iar contracte in derulare sub 100. Ce sa mai vorbim despre proiectele de infrastructura rutiera! N-avem cum sa mai credem, in aceste conditii, ca situatiile de blocaj, de lipsa de raspundere sau de complicitate criminala vor fi depasite. Ar fi necesar un plan de actiune bine gandit, rezultat din consultarea sincera a multor specialisti, din care sunt suficienti aceia care au deja o experienta prin institutii ale UE. Insa pentru reusita unui asemenea plan mai e nevoie de un ingredient absolut indispensabil. El se numeste incredere.

Oamenii care s-ar inhama la realizarea planului de absorbtie rapida a fondurilor europene, in numele milioanelor de romani care asteapta, vorba poetului, "o dreapta sarbatoare", au nevoie sa se aseze pe o temelie de incredere in sinceritatea si determinarea guvernarii. Vorba romanului: "Speranta moare ultima"