Istoria comunismului cunoaste un fenomen remarcat de toti cercetatorii: folosirea lui Vladimir Ilici Lenin, dupa disparitia sa, in 1924, de catre diferiti lideri comunisti pentru a-si rezolva propriile interese. Nici n-a apucat sa se raceasca trupul celui considerat a fi intemeietorul statului sovietic ca in URSS a si aparut o disputa aprinsa in legatura cu Testamentul.
Prin acest document, Lenin il lasa pe Stalin drept succesor. Un alt pretendent la succesiune, Trotski s-a apucat sa spuna ca nu-i adevarat. Lenin ar fi adaugat in ultimul moment cateva randuri prin care Stalin era repudiat. Se intelegea, in aceste conditii, ca adevaratul succesor era el, Trotski. Replica lui Salin a venit fara intarziere. Adversarul sau a fost trimis in exil si, mai apoi, asasinat cu sange rece. Iar toti cei care invocau, fie si sub plapuma, ca au stiinta de adevaratul Testament al lui Lenin au fost trimisi in fata plutonului de executie.
Punand mana pe putere, Stalin l-a glorificat pe Lenin si s-a proclamat demn continuator al acestuia. Lenin a fost
folosit drept argument pentru a lichida milioane de oameni. Interesat in rasturnarea lui Stalin de pe soclu, Nichita Serghevici Hrusciov a apelat si el la Lenin. Destalinizarea a fost prezentata drept o reintoarcere la adevarata invatatura a lui Lenin. Dupa ce-l servise pe Stalin in instaurarea terorii, Lenin il servea acum pe Hrusciov in faurirea unui socialism mai liberal. La randu-i, venit la putere, Mihai Gorbaciov l-a convocat si el pe ilustrul inaintas din mormant. Reintoarcerea la Lenin a fost invocata pentru a legitima perestroika si glasnosti.
Folosirea lui Lenin in rezolvarea unor interese atat de diferite a fost posibila pe fondul caracterului contradictoriu al operei sale. Practic, in vasta sa opera puteai gasi citate pentru a argumenta orice: si teroarea stalinista, si liberalismul hrusciovist, si stagnarea brejnevista, si reformismul gorbaciovist. Ba chiar si Ceausescu n-a ezitat a-l folosi pe Lenin in lupta sa pentru relativa independenta a partidelor comuniste si muncitoresti fata de tendintele autoritariste ale Moscovei. La randu-i, Nicolae Ceausescu a fost si el, timp de 25 de ani, bun la toate. Citate din opera secretarului general al Partidului serveau pe rand si liberalilor, si dogmaticilor.
Theodor Stolojan nu e Vladimir Ilici Lenin. Din mai multe motive: n-a fost inchis intr-un Mausoleu; n-a intemeiat pana acum nici un stat, nici macar unul al dictaturii proletariatului; are o tovarasa de viata mult mai draguta decat Krupskaia, atat de zaluda ca-ti poti explica de ce s-a apucat bietul Lenin de Revolutia mondiala. Si cu toate acestea, Romania de azi, Romania electorala, se poate mandri a avea in Theodor Stolojan un nou Lenin, un Lenin al vremurilor noastre. Aceasta deoarece, asemenea lui Lenin, Theodor Stolojan e folosit zi de zi si ceas de ceas, in ritmul ascutirii luptei de clasa de candva, pentru rezolvarea intereselor meschine ale politicienilor autohtoni.
Procesul a inceput chiar din seara zilei de sambata. Prabusindu-se intr-un plans de midineta, liderul PD, Traian Basescu, a folosit retragerea liderului PNL pentru a-si putea justifica grava incalcare a juramintelor din campania electorala. Ne reamintim cu totii, deoarece n-am murit inca, raspunsul ferm, hotarat al lui Traian Basescu la acuzatiile adversarilor sai din campania electorala pentru locale. I se spunea in confruntarile televizate ca, odata ales, o va sterge din fruntea Capitalei. Liderul PD declara solemn ca asa ceva nu se va intampla, ca va sta la primarie pana in 2008, deoarece are multe de facut. Evident, daca va primi votul bucurestenilor. Traian Basescu a primit votul bucurestenilor, a primit chiar si un Consiliu General favorabil. Cand ne asteptam cu totii la inflorirea Bucurestilor sub inteleapta sa conducere, liderul PD s-a angajat in cursa pentru presedintie. Si pentru ca avea nevoie de justificarea conditiilor exceptionale, a jucat comedia plansului pentru a ne sugera ca Theodor Stolojan e pe moarte. Cum a fost posibila folosirea lui Theodor Stolojan in interesul lui Traian Basescu? Foarte simplu. Desi alaturi, la masa, Theodor Stolojan, omul cantat de toti manelistii condeiului dambovitean ca strain organic de demagogia politicianista, n-a schitat nici un gest de protest fata de folosirea sa televizata. Un altul s-ar fi ridicat si, in termeni politicosi, ar fi precizat ca situatia sa nu trebuie sa devina pretext de telenovela.
Theodor Stolojan s-a urcat in avion si-a plecat in strainatate. Lasand in urma nu numai o enigma, o noua enigma postdecembrista, de puterea teroristilor din decembrie si a mineriadelor din 1990 si 1991, dar si o personalitate asupra careia politicienii s-au repezit de indata ca s-o exploateze in mizera batalie electorala. Duminica, la pranz, Traian Basescu a convocat o conferinta de presa pentru a declara natiunii ca Theodor Stolojan nu e grav bolnav, cum am fi putut crede plecand de la plansul in direct si la o ora de varf. Fostul lider PNL - ne-a explicat Traian Basescu - s-a retras, pentru c-a fost santajat politic de catre PSD. De unde stia asta liderul PD? De la insusi Theodor Stolojan, care i s-a plans in numeroase discutii particulare din ultimul timp. Dincolo de sugestia unei prietenii de taria celei care i-a legat pe Marx si Engels atat de strans c-au ramas in memoria omenirii sub sintagma Marx-Engels, explicatia ridica o intrebare sacaitoare: de ce n-a denuntat aceasta marsavie Traian Basescu inainte ca Theodor Stolojan sa decida retragerea? Ca amic de exceptie, luptator neinfricat fiind, era obligat sa-i sara in ajutor. Oricum, Theodor Stolojan a fost folosit de data asta pentru a adminstra PSD o lovitura electorala. In replica, in aceeasi zi, Adrian Nastase a tinut o conferinta de presa in cadrul careia l-a folosit si el pe Theodor Stolojan. Invocand, pentru a contrazice teza santajului, o convorbire telefonica, de 15 minute, cu liderul PNL. Si astfel, Theodor Stolojan a devenit intr-o singura zi obiect de folosinta indelungata pentru doua interese politicianiste net diferite: cel al lui Traian Basescu de a lovi in Adrian Nastase si cel al lui Adrian Nastase de a lovi in Traian Basescu.
Din istorica zi de sambata, Theodor Stolojan, desi plecat din tara, n-a incetat a fi aici, langa noi. Retragerea sa a devenit instrument in batalia electorala. Rand pe rand, penelisti, pedisti si pesedisti s-au ridicat pentru a-l folosi fara scrupule in cel mai mizer spectacol politicianist de dupa decembrie 1989. La putin timp dupa absurda explicatie cu santajul intruchipat de niste ipotetice articole de ziar, liderii PNL au venit cu o alta explicatie. Theodor Stolojan n-a mai rezistat la gandul proceselor pe care i le pregatea PSD in toate judetele. Fireste, orice politician din Opozitie s-a fi rugat sa i se coaca atatea procese. In Romania isterizata electoral nu e mai mare capital politic decat sa se stie ca esti victima Puterii. Liderii PNL au sustinut insa teza caderii nervoase a lui Theodor Stolojan la gandul unor procese prin judete. Administrandu-i fostului sef o lovitura strasnica. Daca un candidat se prabuseste la gandul ca i se vor intenta niste procese de calomnie, ce s-ar fi facut el, odata ajuns la Cotroceni, daca Moscova ar fi stranutat spre hotarele noastre? S-ar fi varat de spaima sub fotoliul prezidential?
Retragerea lui Theodor Stolojan a fost explicata contradictoriu nu numai de catre mai multe persoane, ci chiar si de catre una singura. Traian Basescu s-a lansat succesiv in explicatii dintre cele mai diferite. Sambata seara, plansul in direct si la o ora de varf lasa sa se inteleaga ca amicul sau e pe moarte. Duminica, desi suspinand din nou, liderul PD ne-a dat o raza de speranta. Theodor Stolojan nu e grav bolnav. S-a dus doar sa se odihneasca nitel. Ulterior, la o emisiune televizata, motivul s-a schimbat radical. Nu din cauza santajului s-a retras Stolojan, ci pentru ca sotia acestuia a pus piciorul in prag.
Intemeietorul statului sovietic a fost folosit cu salbaticie timp de aproape 70 de ani din simplul motiv ca, mort fiind, n-a putut contrazice cele puse pe seama sa. Theodor Stolojan traieste insa. Asistand la incredibilul spectacol al folosirii sale ca un cadavru viu cu care politicienii isi dau unul altuia in cap din motive electorale, am crezut ca starea sanatatii sale nervoase a obligat la intreruperea oricarei legaturi cu tara. La recenta intrunire a liderilor Aliantei, Traian Basescu a declarat ca a avut in ultimul timp mai multe convorbiri telefonice cu prea neasteptatul disparut. Asta inseamna ca Theodor Stolojan e la curent cu transformarea sa intr-un soi de Lenin al Romaniei electorale. De ce accepta un asemenea dezmat politicianist el, care a facut atata caz de oroarea fata de politicianismul postdecembrist? Nu cumva pentru ca face parte si el dintr-un teatru electoral pus la cale inaintea retragerii, teatru prin care, nu peste mult timp, se va intoarce sanatos in tara in postura de candidat la functia de prim-ministru?
Pana vom gasi raspunsul la aceste intrebari, un lucru e sigur: ne putem mandri de a avea un Lenin al zilelor noastre, al zilelor noastre electorale.
P.S. Inainte de a trimite articolul la tipar aflu ca Theodor Stolojan s-a intors pe neasteptate. Un motiv de a fi si mai mandri: avem un Lenin care s-a ridicat din Mausoleul in care l-a inchis Stalin. Ca sa-i dea o mana de ajutor urmasului? Sau, poate, ca sa-l puna la punct, pentru ca l-a folosit in scopuri electorale?
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
