Un leu pentru Casa Orbilor

Nu cred că politicienii de azi işi pot indrepta privirile spre Vatra Luminoasă, teren donat orbilor de Regina Elisabeta. Cred in schimb că noi, cu toată sărăcia, putem dona un leu pentru Vatra Luminoasă. Va aduce lumină in multe suflete.

Intămplări numeroase mi-au consolidat, din nefericire, convingerea că lumea noastră politică atărnă doar de interesul personal ca de o zgardă. Sentimentele de compasiune şi intrajutorare pentru semeni au fost cu totul atrofiate. Plăcuta vecinătate in satul meu cu scriitorul Radu Sergiu Ruba, care şi-a cumpărat aici o casă, impreună cu delicata sa soţie Nicoleta Ruba, m-a acomodat cu un subiect pe care l-am neglijat. In Romănia trăiesc aproape 100.000 de orbi. Unii dintre ei s-au născut cu această dizabilitate majoră. Alţii şi-au căpătat-o pe traiectul destinului. Un accident, un "cataclism individual", cum scrie intr-un articol lămuritor doamna Ruba. "Cursul existenţei acestor oameni suferă dintr-o dată o contorsionare dramatică, o deviere dureroasă pe un traiect total necunoscut. Intr-o lume civilizată, deci normală, adică in Europa de la poarta lui 1 ianuarie 2007, aceste victime ale colţilor hazardului sunt preluate indată de aşa-numite Centre Sociale de Reabilitare. Din nefericire, Romănia este astăzi singura ţară a Uniunii Europene, şi nu numai, in care nu există centre de reabilitare pentru cetăţenii săi in viaţa cărora a intervenit o dizabilitate majoră."

Scriitorul Radu Sergiu Ruba este preşedintele Asociaţiei Nevăzătorilor din Romănia. O inteligenţă sclipitoare, o putere deosebită de a invinge obstacolele destinului au clădit din el o personalitate. Stau mărturie nu doar cărţile scrise, limbile străine pe care le vorbeşte fără cusur, utilizarea alfabetului Braille, prezenţa sa la acţiuni de interes naţional şi internaţional ale familiei numeroase a persoanelor cu dizabilităţi. El se luptă, din păcate cu prea puţine ajutoare din afară, pentru construirea unui Centru Social şi de Reabilitare pentru Nevăzători in Vatra Luminoasă. Generoasa Regină Elisabeta şi consortul său, Regele Carol I, au infiinţat acum 100 de ani Societatea Orbilor in estul Capitalei. Aşa a căpătat locul numele Vatra Luminoasă. Aici au fost ridicate primele aşezăminte pentru orbi. Terenul cumpărat de regină in acest scop, de 26 de hectare, s-a subţiat in timp. In perioada comunistă aici au fost construite Stadionul Naţional, fabrici şi altele. In 1989, in proprietatea Societăţii Orbilor mai rămăseseră 1,4 hectare. Primăria Sectorului 2 cere jumătate din acest teren pentru un lăcaş de cult. Reprezentanţii nevăzătorilor acceptă cu condiţia să le fie aprobată construcţia, pe terenul rămas, a visatului centru de reabilitare. Nevăzătorii şi familiile lor au depus intr-un cont echivalentul in lei a 140.000 euro. Contul deschis la BCR Sector 2 poartă numărul RO89RNCB0073049977790015 şi il transcriu aici nu in speranţa că oficialităţile vor deveni sensibile, ci cu convingerea că unii dintre noi vom intra in atingere cu el. Suma necesară este de circa 900.000 euro. Să ne amintim acţiunea lui Esarcu "Daţi un leu pentru Ateneu". De ce n-am incerca şi aici?

De ce mă indoiesc că autorităţile ar putea suferi o operaţie reuşită de extirpare a indiferenţei? Acum căţiva ani, Uniunea Europeană cerea Romăniei, in vederea aderării, rezolvarea de urgenţă la toate instituţiile publice a rampelor pentru persoane cu cărucior. Primarul general de atunci, domnul Traian Băsescu, nu părea a fi sensibil la un asemenea subiect. O delegaţie a Asociaţiei Naţionale a Persoanelor cu Dizabilităţi a cerut cu obstinaţie o audienţă la edilul-şef al Capitalei. Zadarnic. Intr-un tărziu au incercat un miting in faţa Primăriei şi au fost invitaţi inăuntru. Privirea primarului general a căpătat o căldură specială, intălnind chipul şefei delegaţiei, politician cu care lucrase in fostul FSN. Ce om cumsecade, şi-au zis membrii delegaţiei care s-au aşezat in jurul unei mese rotunde, in timp ce primarul o imbrăţişa jovial pe fosta lui colegă.

Numai că la ureche nu i-a spus "bine ai venit", ci, citez din spusele femeii care m-a vizitat cu lacrimi in ochi la redacţie: "Ce cauţi, fă curva dracului, aici? Marş afară!" Femeia (din pudoare nu-i dau numele) a putut continua dialogul. Mi-am amintit scenele boxerilor obligaţi să-şi dea măinile sau să se străngă in braţe inaintea unui meci pe viaţă şi pe moarte. De obicei, am citit undeva, ei işi spun la ureche, zămbind pentru camerele de luat vederi, vorbe de genul "saltă-ţi măna puturoasă de pe mine". Â

P.S. Un politician m-a sunat la 11:00 noaptea să mă felicite pentru o prestaţie televizată in care il apăram "de nemernici" pe domnul Traian Băsescu. Dezbaterea, din care am văzut cinci minute, il avea ca invitat pe domnul Cătălin Avramescu. Era o confuzie. Nu merit laudele. Nu eu eram acel Avramescu, cu merite intelectuale incontestabile şi o dragoste manifestă pentru şeful statului. Nu suntem fraţi, neamuri, prieteni. Nu-l cunosc. In consecinţă, ii rog pe admiratorii domnului Cătălin să-şi orienteze corect laudele şi să-mi repartizeze mie hălci consistente de injurături.