Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De la 14 aprilie 2008, când a fost numit şef al diplomaţiei noastre, Lazăr Comănescu n-a ţinut nici o conferinţă de presă, n-a dat nici un interviu, n-a participat la nici un talk-show.
În zilele de 21 şi 22 octombrie 2008, preşedintele Traian Băsescu a întreprins o vizită în Siria, la invitaţia omologului său Bashar al-Asad. Prin câteva dintre notele sale, vizita s-a constituit într-un moment de impact spectaculos:
1) A avut loc într-o ţară care se afla şi se mai află trecută pe lista Axei răului.
Deşi, în ultimul timp, Siria a dat semnele unei schimbări la faţă în politica sa internaţională, totuşi ea mai stârneşte suficiente suspiciuni pentru a descuraja ţări mici sau mijlocii, precum România, să spargă embargoul diplomatic mai mult sau mai puţin oficializat. Ca şef de stat al unei ţări membre a UE, dar şi a NATO, Traian Băsescu a făcut un gest de curtoazie ieşit din comun faţă de preşedintele sirian, obsedat de ieşirea din izolare.
2) A confirmat o direcţie prioritară a politicii noastre externe asumate – trebuie s-o recunoaştem – de regimul instalat după scrutinul din 2004: cea vizând recuperarea de către România a unor spaţii internaţionale neglijate evident după 1989. Stând sub semnul spaimei de anticomuniştii de serviciu cu gura, atât Ion Iliescu, cât şi Emil Constantinescu au evitat Orientul Mijlociu, lumea arabă îndeosebi, considerând că spaţiul aceasta poartă pecetea frecventării de către Nicolae Ceauşescu. Lipsit de complexe la acest capitol, dar şi beneficiind de amuţirea vocilor anticomuniste prin umplerea cu bani de la buget, Traian Băsescu şi-a putut permite o ofensivă de recuperare a unor spaţii tradiţionale pentru politica noastră anterioară lui decembrie 1989.
Din această vizită a lipsit ministrul nostru de Externe, Lazăr Comănescu.
Citește pe Antena3.ro
Nu deţinem date care să ne explice absenţa, surprinzătoare în contextul unui gest diplomatic de o asemenea importanţă. Poate că domnul ministru e bolnav. Poate că a avut la Bucureşti treburi mult mai importante sau poate că, pur şi simplu, Traian Băsescu n-a vrut să-l ia cu el în avion, pentru a nu adăuga dificultăţilor unui zbor atât de lung şi chinul de a-i vedea domnului ministru mutra.
Oricât ar suna de ciudat, trebuie să recunoaştem că absenţa ministrului de Externe n-a fost remarcată de opinia
publică din România.
Şi dintr-un simplu motiv.
România n-are ministru de Externe.
De-a lungul istoriei noastre postdecembriste, postul de ministru de Externe a fost unul de mare vizibilitate. Adrian Năstase, Teodor Meleşcanu, Mircea Geoană, Răzvan Mihai Ungureanu, Adrian Cioroianu au fost, pe timpul mandatului lor, vedete ale vieţii noastre publice.
Şefia diplomatică a oferit vizibilitate unor politicieni chiar şi în timpul regimului Ceauşescu, definit prin proeminenţa unei singure persoane: Nicolae Ceauşescu. Deşi politica internaţională era un privilegiu al fostului preşedinte, Corneliu Mănescu, Ştefan Andrei sunt nume pe care românii le ştiu şi azi ca sinonime cu diplomaţia românească.
În acest Lazăr Comănescu, ministru de Externe care a succedat lui Adrian Cioroianu, se realizează minunea de a nu exista. Guvernul Călin Popescu Tăriceanu are miniştri vedetă, prezenţi în spaţiul public până la obsesie, identificaţi drept conducători ai domeniilor lor de activitate. Când spui Sănătate spui Eugen Nicolăescu. Când spui Transporturi spui Ludovic Orban. Când spui Armată spui Teodor Meleşcanu. Până şi un nou-venit în lumea demnitarilor – Cătălin Predoiu – a reuşit să se identifice cu domeniul Justiţiei.
Când spui Externe nu-ţi vine în minte nimic.
Pentru că nu ştii dacă în fruntea Diplomaţiei româneşti s-ar afla vreo persoană.
Îţi aminteşti că, la un moment dat, Adrian Cioroianu şi-a dat demisia şi că locul său a fost luat de un domn devenit faimos prin umilinţa de slugă cu care a sărit în picioare când Traian Băsescu, picat într-una din crizele sale de mârlănie, l-a strigat: Bă Comănescule!
Ce s-a întâmplat cu Lazăr Comănescu după ce a depus jurământul de ministru al Externelor nu-ţi mai aminteşti.
De la 14 aprilie 2008, când a fost numit şef al diplomaţiei noastre, Lazăr Comănescu n-a ţinut nici o conferinţă de presă, n-a dat nici un interviu, n-a participat la nici un talk-show. Dacă ar fi să credem ştirilor venite pe agenţiile de presă, ministrul nostru de Externe a participat la multe reuniuni internaţionale. Întors de acolo nu ne-a spus nimic. Nu ne-a spus şi nu ne spune nimic nici despre noile iniţiative de politică externă ale preşedintelui Traian Băsescu. E de acord cu poziţia României în cazul crizei din Georgia? Crede că România îşi poate permite să spargă embargoul diplomatic instituit împotriva Siriei?
Sunt întrebări pe care ni le punem doar de dragul artei. Lazăr Comănescu, prin statul de funcţiuni ministru de Externe al României, nu şi-a făcut cunoscut până acum nici un punct de vedere în chestiunile vizând relaţiile internaţionale ale ţării.
Şi nici nu şi le va face cunoscute.
Pentru că domnia sa, de fapt, nici nu există.
