Un om cinstit

Cand toata lumea fura, n-ai cum sa fii cinstit. Nimeni nu crede ca esti cinstit. Esti cinstit degeaba.

Ai o virtute, care nu numai ca nu ti-e recunoscuta si nu duce nicaieri, dar te face un paria. Unii spun ca vrei sa sfidezi, altii ca esti netot sau c-ai luat-o razna. Cel mai rau e daca ai si o conceptie clara despre onestitate. Inseamna ca n-ai nici una despre lumea in care traiesti. Ca nu intelegi de ce fura toti. Asta n-o sa priceapa niciodata Europa, de ce in Romania furam toti. Nu e vorba de o gena nationala, ci de un raspuns individual, devenit raspuns colectiv, la totalitarism. Chiar si la totalitarismul european in materie de cinste. Romania a trecut, de cand e ea tara, dintr-un totalitarism in altul. La regula bunului plac, individul a raspuns cu regula bunului-simt. Iar bunul-simt zice ca trebuie sa supravietuiesti.

Iata cum stau lucrurile azi: statul e neputincios in fata celor care nu fura ca sa supravietuiasca si sa o duca de la o zi la alta, ci ca sa se imbogateasca peste noapte, care fura en gros, insa se pune contra furatului en detail. Ceea ce e o prostie, deoarece, la foame, cinstea capata alte definitii, de la om la om. La nivel inalt, e coruptie. La popor, e disperare. Dar si un soi de iscusinta regionala. Trebuie sa ma descurc, spune omul de rand, iar despre cinste, mai vorbim cand o sa fiu si eu odata satul.

In Romania, inca de cand ne-am numit "stat modern", trebuintele personale, vitale, ale traiului zilnic au fost amanate de stapani pentru maine. Pentru alta data. Aveti rabdare, romani buni, o sa respirati, o sa mancati si o sa va simtiti oameni ca toti oamenii, la anul! Ce si cum s-a furat in alte vremuri e istorie. Cum o sa se fure maine nu-i treaba cetateanului. Se fura acum. Un muncitor de la fostele Uzine 23 August, un om funciarmente cinstit, a carat acasa tot felul de fiare, deoarece toti in jur carau si n-ar fi fost corect fata de colegi sa procedeze altfel. Ca sa ramana totusi cinstit, n-a scos din uzina piese care ar fi avut un rost, nu a produs ca altii stricaciuni. Doar lucruri de prisos, din cele care se gaseau la tot pasul in fabricile noastre. Dupa care, umplandu-i-se curtea cu metal, i l-a cedat unui vecin, sa-l vanda acesta. Partea proasta era ca nevasta-sa nu avea o parere atat de rafinata si de intortocheata despre cinste. Mai ales ca trebuia sa gateasca zilnic. I-a lasat copiii pe cap si a fugit la vecinul, care se descurca vanzand fier vechi, care era cinstit doar cu familia lui, ingrijind-o.

Nu exista "coruptie la nivel inalt" si "coruptie generalizata". Coruptia in sine indica nivelul, care e intotdeauna inalt. In jos, numele fenomenului nu-i coruptie, e nevoie.