Un ordin al ministrului

Ordinul e categoric: de la intai ale lunii, politaii trebuie sa fie inteligenti cu batranii.

Comandantul li-l citeste subordonatilor cu o voce strangulata, de tenor ramas fara aer in piept, semn ca nici lui lucrurile nu-i sunt tocmai clare. Ordinul mai spune ca politaii, care nu vor fi inteligenti cu varstnicii, isi pierd pe loc slujba. Dar nu arata si cum li se va masura inteligenta. Ori macar daca exista in comert instrumente pentru treburile de acest gen si din ce fonduri pot fi cumparate. De cate ori sosesc astfel de dispozitii, care-i innebunesc de creier, oamenii sai fac numai boacane. E posibil sa fie, cum sugereaza ordinul, tot o chestie ce vine de la inteligenta, dar si de la hartiile care sosesc zilnic, iar una o contrazice pe alta. Dupa sedinta, comandantul se retrage in toaleta si, pentru prima oara de cand a fost numit in functie, incearca sa-si evalueze singur istetimea. E neindoielnic ca omul cu fata mototolita si ochii blegi, care-l priveste la randu-i din oglinda, nu e, cel putin in acele momente, un spirit deosebit de patrunzator. Comandantul e insa dispus sa-si masoare altadata indicele IQ. Dupa o zi ca aia de ieri, cu o sedinta la primarie, urmata de un chef mic, o afacere la crescatoria de pastravi, urmata de un chef mijlociu, si un instructaj cu agentii anticoruptie sositi de la Bucuresti, urmat de un chef monstru, chiar privirea unui maior cu dispensa de functie are in ea ceva bovin.

Comandantul iese din toaleta si-i ia cu el in birou pe adjunct si pe unul din baietii sai de incredere, care tin legatura cu primarul, cu sefii de sus si cu pastravaria. Comandantul le arata a lehamite ordinul ministrului, iar adjunctul ridica din umeri, ca orice adjunct obligat pe neasteptate sa aiba o parere. "Poate c-or fi gresit la secretariat - zice neintrebat baiatul de incredere al sefului - ca sunt destui aiuriti si la minister. Mai tineti minte cand ni s-a ordonat sa-i ardem pe traficantii de tipari din judet si, dupa ce am dat peste cap pastravaria, si ne-am ridicat tot judetul in cap, s-a dovedit ca era vorba de traficantii de tigari?" "Da - face nostalgic comandantul, o nostalgie perfect transparenta, de profesionist al ciorbelor si al saramurilor - dar pestele la gratar n-a fost deloc rau".

Pana spre seara, sectia de politie e paralizata. Oamenii se uita unii la altii cu un ochi critic si ce vad nu le mai place. Unii, oportunistii, susotesc pe la colturi, fara sa tina seama de grade: Dom’le, trebuie sa aiba o baza, cand da Ministerul un ordin ca asta. Lucrurile trebuie puse odata si odata la punct.

La ora sapte, cand seful, stors de puteri, anunta ca se duce la primar sa discute problema la nivel de judet, soseste un nou ordin care il intoarce din drum. Ordinul e la fel de categoric ca acela pe care-l corecteaza: de la intai ale lunii, toti politaii trebuie sa fie indulgenti cu batranii!

Asa mai merge, zice comandantul si-si pune adjunctul sa sune la pastravarie, pentru un gratar si un vin usor.