Acum e cert: iesirea din recesiune e garantata suta la suta. Este exclusa, pana la sfarsitul acestui an, ratarea semnului plus in ceea ce priveste PIB-ul. Dupa un plus de 1,6 la suta in primul semestru, la care s-a adaugat un plus de 4,5 la suta in trimestrul al treilea, nu mai exista nici un dubiu ca 2011 se va incheia cu o crestere economica pozitiva. Poate chiar cu mai mult de 2 la suta.
Daca de criza inca n-am scapat, cel putin i-am pus punct recesiunii. Ramane insa cerinta stringenta ca societatea romaneasca sa puna repede pe roate consolidarea cresterii economice mizand pe mai multa eficienta si pe mai putina inflatie. Incepand, bineinteles, cu restructurarea balantei comertului cu strainatatea. Si care, ca orice balanta, are doua talere. Pe unul cantarim exporturile. Pe celalalt, importurile. Din ianuarie pana in septembrie, timp de trei trimestre, ritmul de crestere a exporturilor – de 24,2 la suta, l-a depasit pe cel al importurilor – de 19 la suta. E o cale buna. Dar drumul e lung.
Desigur, plusul de 1,9 la suta din primul semestru (seria ajustata sezonier) ar putea fi socotit o temelie mai putin solida pentru consolidarea cresterii economice in 2011. Seria bruta insa – cu alte cuvinte conexiunea inversa – de 4,4 la suta da certitudinea consolidarii PIB-ului de peste 2 la suta in acest an.
Mai este insa o problema. Si anume, ca nu-i de ajuns sa avem un PIB cu plus si atat. Economia noastra nu asigura oferta de bunuri si de servicii care sa corespunda nevoilor tarii. Un avant economic sanatos, care fireste ca s-ar regasi in consum, va pleca numai de la o noua oferta de bunuri si servicii. Fapt ce implica grabirea reformelor structurale.
Exista opinii ca doua locomotive asigura consolidarea iesirii din recesiune: agricultura si constructiile. Adevarul este ca ambele au inregistrat cresteri semnificative in acest an. Dar au ponderi relativ mici. Asa ca locomotiva principala este cea a industriei.
Desigur, munca inca nerestructurata (si deci neperformanta) ne mai da dureri de cap si in industrie. Dar semnul minus insoteste mai multi indicatori din tabloul PIB-ului, intre care consumul final efectiv si formarea bruta de capital fix. Investitiile, deci. Bine ar fi ca bolile economiei romanesti, care se regasesc in aceste cifre negative, sa fie analizate in profunzime. Numai asa le vom putea cunoaste mai bine dimensiunile, specificul, cauzele. Pentru a le afla leacurile, fireste.
Dintre toate aceste boli – cele mai multe fiind duse pe picioare de economie – doua obsedeaza astazi cu deosebire societatea noastra: castigurile din munca si recompensele sociale. Obsesiile provoaca emotii iar emotiile, de cele mai multe ori, deformeaza realitatea si conduc la solutii lipsite de rationalitate. Ar fi deci timpul ca unei mari parti a societatii noastre sa i se scoata din cap ideea (ori speranta) ca ar putea sa existe o alta cale de iesire din criza in afara administrarii unor leacuri amare. A gandi altfel ar fi o iluzie.
Conturata intr-o viziune idilica, iesirea din criza n-ar putea fi mai mult decat rodul unei imaginatii de tip populist. In realitate, radicalizarea reformelor structurale este calea unica. O cale strans legata de regenerarea muncii. Doar un astfel de proces, care sa incurajeze si sa stimuleze competitia in economie, libera initiativa, asumarea riscului in locul delasarii ne-ar aduce rezultatul dorit.