Un roman al lecturilor interzise

În aceste vremuri în care lumea aştepta cine ştie ce dezvăluiri de la el, Gelu Voican Voiculescu vine cu o carte neobişnuită şi, pe deasupra, cu un titlu imposibil: "Note de lectură. Rene Guenon despre Leibniz şi metoda infinetezimală"!

În aceste vremuri în care lumea aştepta cine ştie ce dezvăluiri de la el, Gelu Voican Voiculescu vine cu o carte neobişnuită şi, pe deasupra, cu un titlu imposibil: "Note de lectură. Rene Guenon despre Leibniz şi metoda infinetezimală"!


Nici mai mult, nici mai puţin! Cartea a apărut la Editura SemnE (2008). Despre Guenon, Gelu Voican Voiculescu a scris, cu aproape un deceniu şi jumătate în urmă, o carte plină de miez: "Rene Guenon, un mărturisitor al Predaniei". La vremea aceea, cartea a stârnit un viu interes fie şi pentru că ea venea după o lungă, apăsătoare tăcere asupra omului şi a operei sale. Lucru iarăşi surprinzător, dacă ne gândim că despre scrierile originalului gânditor ezoteric s-au pronunţat şi patru personalităţi culturale ale României interbelice: Mircea Eliade, Marcel Avramescu, Vasile Lovinescu şi Mihai Vâlsan.

INCITANT. Revenind la demersul lui Gelu Voican Voiculescu, trebuie spus că ceea ce uneşte cele două cărţi ale sale consacrate lui Guenon este curajul de a-l aşeza pe Rene Guenon (1886-1951) într-o nouă înţelegere. Mai bogată, mai complexă, mai nuanţată: "Rene Guenon este doar un intermediar care a tradus în limbajul contemporaneităţii adevărurile fundamentale ale înţelepciunii primordiale". "Rene Guenon – mai scrie Gelu Voican Voiculescu – avea convingerea nestrămutată că redresarea civilizaţiei occidentale contemporane din marasmul şi opacitatea materialistă nu se poate opera decât prin trezirea la cunoaşterea metafizică a unei elite intelectuale lărgite."
Sunt gata să pun rămăşag că "întreprinderea", ambiţioasă şi incitantă, a lui Gelu Voican Voiculescu i-ar putea ispiti şi pe nişte glossy să rişte o aventură a lecturii. Nu de alta, dar este bine ştiut apetitul acestora pentru subiecte suspecte a avea cine ştie ce dedesubturi oculte. Unde mai pui că aceluiaşi Voican Voiculescu i s-a dus vorba cum că ar fi un cititor aplecat şi aplicat al lui Nostradamus şi al lui Vlaicu Ionescu, acesta din urmă, larg recunoscut ca unul dintre cei mai profunzi şi inspiraţi exegeţi ai celebrului profet. Numai că (şi de astă dată!) surpriza lecturii unei asemnea cărţi va fi peste  aşteptări.

VERITABIL. În fine, nici Postfaţa cărţii nu le va fi de mare folos, de vreme ce aici se scrie despre Criza fundamentelor matematicilor. Propunându-se chiar un Studiu de caz care se concentrează asupra lui Kurt Goedel, cel care, prin celebra sa teoremă a incompletitudinii, a spulberat speranţele matematicienilor de a exprima ştiinţa lor în enunţuri formalizate.
Avem aici – "in nuce" – un veritabil roman al lecturilor interzise şi nu cred că greşesc atunci când îi sugerez lui Gelu Voican Voiculescu să se gândească foarte serios dacă nu a venit vremea să ni-l dea chiar el. Bineînţeles, cu condiţia să nu îi fure cineva, între timp, ideea. În ziua de azi, te poţi aştepta la orice!...

A găsit un răspuns şi l-a transcris

După o proprie mărturisire, la originea cărţii se află un fapt intim: prin anii studenţiei, Gelu Voican nu reuşise să înţeleagă aspectele teoretice ale calculului diferenţial şi integral, respectiv ale analizei matematice. Mai târziu, după întâlnirea cu cartea lui Guenon "Principiile calculului infinetezimal", a găsit un răspuns pe care l-a transcris în nişte "note de lectură" prin 1987.

Au văzut lumina tiparului

Tot prin 1987, ambiţiosul cititor credea că Gelu Voican Voiculescu va putea tipări câte ceva din opera lui Guenon.
Nu a reuşit decât în parte, în sensul că nişte texte selectate din această sursă aveau să vadă lumina tiparului în "Almanahul Vieţii Româneşti", dar fără menţionarea numelui autorului.