Nu, nu-i orice fel de român. E un român care ţine la România, e patriot, îi iubeşte dealurile şi cerul, casele vechi, cu pridvoare luminoase şi mai ales iarba, iarba pe care o găseşte unică în lume, curată ca în păşunile raiului. Românul ăsta are casă în Transilvania, cu porţi de lemn şi alei de piatră. Grinzile şi cosoroabele, ţigla acoperişului şi teica de piatră, toate cele care alcătuiesc ograda lui şi bătătura lui pe care le ţine curate şi în fire, depun mărturie că suntem un popor vechi, cu tradiţii seculare şi milenare, iar el vrea să probeze asta zilnic, prin tot ce zice, face şi arată lumii. Singura supărare a acestui român e că românii, ceilalţi, unii dintre ceilalţi nu ştiu că Dumnezeu i-a hărăzit să trăiască în Paradis. Nicăieri nu-i atât de frumos ca-n ţara acestui român care parcă s-a întors acasă dintr-o lungă călătorie, ca Ulise, redescoperindu-şi Ithaca lui şi viaţa lui abandonată în alte vieţi pe care le-a trăit risipit pe meleaguri reci şi mai puţin primitoare. Pe românul ăsta îl cheamă Charles şi e, între altele, prinţ moştenitor al tronului Angliei.