Un semnal de alarmă pentru preşedinte

Şi noi zicem că un moment in căderea lui Traian Băsescu il constituie cel intruchipat de Legea pensiilor. Nu impărtăşim insă opinia potrivit căreia domnia sa ar fi pierdut in sondaje pentru că s-a opus Legii pensiilor.

Un sondaj Gallup dat recent publicităţii avertizează că Traian Băsescu a coborăt de la 63% in mai la 23% in iulie, trecănd printr-o valoare intermediară de 50% in iunie. Nu credem o iotă in sondaje, mai ales cănd sunt difuzate la o distanţă apreciabilă de momentul crunt al verificării prin exerciţiul realităţii: alegerile.

Cel despre prăbuşirea lui Traian Băsescu ne oferă un prea mare salt al lui Călin Popescu Tăriceanu pentru a nu bănui dincolo de el speranţele mai mult sau mai puţin deşarte ale liberalilor.

De altfel, inainte şi după acest sondaj, alte instituţii de pipăire a capitalului politic s-au grăbit să-l prindă pe Traian Băsescu de ceafă şi să-l tragă in sus.

Atăt de tare şi atăt de brusc, că am ameţit şi noi, lectorii acestor sondaje,
d-apoi Traian Băsescu, victima operaţiei!

Ca atare, nu credem că Traian Băsescu a căzut atăt de rău in trei luni.

A căzut mai puţin. A căzut, totuşi.

In disperarea de a găsi o explicaţie, analiştii mai mult sau mai puţin independenţi au tăbărăt pe afacerea cu Legea pensiilor.

Traian Băsescu şi-ar fi pierdut o parte importantă a capitalului electoral pentru că ar fi fost contra Legii pensiilor.

Şi cetăţenii Romăniei, intre care pensionarii şi cei legaţi de soarta acestora constituie o parte substanţială, l-au sancţionat pe domnul preşedinte.

Şi noi zicem că un moment in căderea lui Traian Băsescu il constituie cel intruchipat de Legea pensiilor.

Nu impărtăşim insă opinia potrivit căreia domnia sa ar fi pierdut in sondaje pentru că s-a opus Legii pensiilor.

Şi din simplul motiv că Traian Băsescu nu s-a opus acestei legi o clipită.

Dacă s-ar fi opus, n-ar fi promulgat-o sau, cel puţin, ar fi trimis-o la Curtea Constituţională.

Traian Băsescu a promulgat legea. Ba, mai mult, punănd ochii pe o organizaţie de pensionari necunoscută - Federaţia Asociaţiilor Pensionarilor din Romănia - , a meşterit la iuţeală o intălnire cu membrii acesteia pentru a putea declara (la tv, desigur, că doar acesta a fost scopul intălnirii: să se adreseze tuturor pensionarilor!) că mărirea pensiilor a fost o decizie politică pe care o aplaudă şi o susţine.

Inainte, la promulgare şi după, Traian Băsescu a ridicat problema surselor de finanţare.

Cum a făcut-o insă?

Atrăgănd atenţia că o asemenea lege trebuie tratată cu maximă seriozitate, pensionarii avănd dreptul să fie scutiţi de eventualitatea unei păcăleli?


Nu, a făcut-o atacănd violent Guvernul Tăriceanu că n-are surse de finanţare, că vrea să ia de la Educaţie, că va afecta alte domenii importante ale societăţii romăneşti, că urmăreşte să-i păcălească pe pensionari etc. etc.

Electoratul a perceput exact atitudinea lui Traian Băsescu de-a lungul sagăi care a fost promulgarea Legii pensiilor:

Domnul preşedinte a căutat din nou nod in papură Guvernului.

Domnul preşedinte n-a scăpat prilejul de a mai boicota o măsură a Guvernului. Domnul preşedinte s-a jucat cu inima slăbită a pensionarilor, pentru că urăşte Guvernul Tăriceanu.

Traian Băsescu şi-a asumat de bunăvoie şi nesilit de nimeni misiunea zisă şi istorică de a atrage atenţia diferitelor instituţii in numele societăţii romăneşti.

Sub acest semn, domnia sa a făcut nazuri la Legea pensiilor. Sub acest semn, domnia sa a denunţat Guvernul. De asemenea, Traian Băsescu a anunţat, chiar de la inceputul mandatului, că işi va lua in serios dreptul de a nu semna legile trimise de Parlament ca primarul.

Toate bune şi frumoase!

Numai că poziţia asta a fost aplaudată de romăni cătă vreme ei au perceput că intervenţia lui Traian Băsescu a fost corectă.

Altfel spus, cătă vreme şi ei au simţit că o anume măsură a Guvernului trebuie criticată sau că o anumită lege nu trebuie promulgată.

Mărirea pensiilor a fost o decizie a Guvernului, mai intăi la presiunea PSD şi, mai apoi, din conştiinţa că e o lovitură electorală, votată de Parlament. A fost insă o decizie pe care majoritatea romănilor a perceput-o ca fiind corectă.

In aceste condiţii, prestaţia lui Traian Băsescu in chestiunea Legii pensiilor a apărut incorectă.

Şi, mult mai grav, o poziţie incorectă ivită nu dintr-o greşeală sau dintr-o convingere, ci din ură faţă de Guvern şi de Parlament.


Electoratul a avut deodată imaginea unui preşedinte care boicotează Guvernul şi Parlamentul in cazul unei măsuri corecte din nevoia de a-l boicota pur şi simplu. Astfel, Traian Băsescu n-a apărut ca un politician care - să zicem - nu inţelege situaţia pensionarilor, ci in ipostaza de politician iresponsabil.

Nu ştim dacă Traian Băsescu a căzut atăt de rău pe gheaţa sondajelor.

Ştim insă că toate criticile aduse de domnia sa Guvernului sau Parlamentului riscă să treacă in ochii electoratului ca avăndu-şi temeiul exclusiv in ura faţă de aceste instituţii.

Ar fi un semnal de alarmă.

Va ţine cont de el Traian Băsescu?