Un semnal pe care Traian Basescu nu-l va lua in seama

La nici o luna de la preluarea puterii, Traian Basescu declara ziarului Adevarul ca e partizanul alegerilor parlamentare anticipate. Afirmatia a starnit senzatie. Nu doar in istoria postdecembrista, dar si in istoria Romaniei moderne nu se mai intamplase ca un stalp al Puterii abia constituite sa-si anunte vointa de a o supune la examenul unei noi confruntari electorale. Nastrusnicia trecea cu atat mai mare cu cat Alianta D.A. ajunsese la sefia tarii printr-un concurs de imprejurari suspecte: dezertarea PUR din Uniunea Nationala, trecerea UDMR de partea unei coalitii care folosise in campanie, impotriva PSD, argumentele extremismului antimaghiar, surprinzatoarea resemnare a fostului partid de guvernamant incaput pe mainile lui Ion Iliescu.

Jurnalistii si politicienii nu s-au dat de ceasul mortii sa descopere talcurile ascunse ale declaratiei lui Traian Basescu. Multi au pus-o pe seama inertiei electorale. Traian Basescu nu realiza inca faptul ca batalia electorala se incheiase. Asemenea unui alegator caruia ii vine greu sa se opreasca dupa trecerea liniei de finis, el mai avea dorinta si vointa de a continua intrecerea. Mai mult, natura eminamente conflictuala, gasea in scrutinul anticipat climatul de incaierare scandaloasa menita a-l tine in prim planul mass-media. Manie de starleta! Altii au crezut ca declaratia apartinea unei tactici de cumintire a PUR prin amenintarea cu alegerile anticipate. O credinta plecand de la pretentiile exagerate ale PUR in impartirea prazii de dupa victorie. Evolutia evenimentelor a dovedit insa ca alegerile anticipate sunt o permanenta a vietii si activitatii lui Traian Basescu, intrecand in tarie pana si preocuparea de a promova la Cotroceni, in imediata apropiere a usii sale masculine, blonde de o anume factura. De la interviul din Adevarul, domnul presedinte n-a obosit de a repune pe tapet teza alegerilor anticipate necesare. O transpunere in plan politic postdecembrist a consecventei cu care oaia din Miorita il avertiza pe ciobanul cascaund asupra complotului pus la cale impotriva sa. Vorba poetului anonim: "De trei zile incoace /gura nu-i mai tace". Pe masura ce scrutinul organizat chiar in 2005 (in aprilie-mai la inceput, si in septembrie mai apoi) se dezvaluia ca fiind nu numai o dorinta, ci si o vointa neinduplecata, privirile cercetatorilor s-au indreptat catre liderii formatiunilor care alcatuiesc Alianta D.A. Nu fara o anume curiozitate intelectuala. PNL si PD s-au instalat temeinic la sefia tarii. Si-au impartit partea cea mai consistenta a prazii electorale. Au inceput sa se obisnuiasca cu deliciile sefiei. Ba chiar le place. Oricat de eroi ar fi - s-a socotit - e greu de crezut ca ar avea chef sa-si riste posturile deja dobandite, aventurandu-se intr-o batalie ale carei rezultate raman imprevizibile.

Timp de doua luni, liderii PNL si PUR au tacut. S-au multumit sa dea din cand in cand semnale ca-si vad de treaba. Obsesia parea a-l viza exclusiv pe Traian Basescu. Mai mult, in timp ce liderii PUR si UDMR s-au aratat categoric impotriva, premierul Calin Popescu Tariceanu s-a dezvaluit indirect. Fara a-si asuma o polemica cu Traian Basescu, domnia sa a sustinut teza anticipatelor abia dupa 2007.

Zilele trecute insa, sefi ai liberalilor si democratilor au simtit nevoia sa iasa la rampa. Emil Boc, Eugen Nicolaescu si Adriean Videanu au tinut conferinte de presa dedicate special alegerilor anticipate. Desi au vorbit separat in timp si spatiu, cei trei au lasat o imagine amintind de Fetele de la Capalna. Se tineau de mijloc si lalaiau la unison: Vrem alegeri in 2005! Presa s-a delectat cu titluri gen PNL si PD de acord cu alegerile anticipate. Chiar asa sa fie?

In 22 decembrie 1989, dimineata, convocati de Nicolae Ceausescu, membrii CPEx au raspuns indemnului acestuia de a apara cauza socialismului, strigand "Luptam!" In timp ce strigau, fiecare se uita insa dupa coltisorul in care s-ar putea piti ca sa scape de furia demonstrantilor.

De aceasta maniera de a-l urma pe gloriosul Raposat, ne amintesc declaratiile lui Emil Boc, Adriean Videanu si Eugen Nicolaescu in chestiunea alegerilor anticipate din 2005.

Emil Boc, lasat de Traian Basescu in fruntea PD pe post de tine fraul pana ma intorc! Sau, ca sa fim mai in ton cu personalitatea Presedintelui, tine patul fierbinte pana ma intorc! A invocat pregatirile pentru integrarea in UE, care pregatiri cer un guvern stabil, cu o majoritate parlamentara stabila. Un guvern si o majoritate apartinand, fireste, Aliantei D.A. Adriean Videanu il concureaza pe Emil Boc la gratiile lui Traian Basescu. Ar fi fost surprinzator, socant chiar, ca domnia sa sa nu-si dea cuvenita cota de aprobare. Numai ca, invocand nu stiu ce Protocol secret PSD-PUR, domnul vice a tinut sa precizeze ca la nivel guvernamental se intelege de minune cu demnitarii PUR. Pentru scrutinul anticipat, Adriean Videanu s-a multumit cu simpla reluare a argumentului lui Emil Boc: nevoia unei majoritati parlamentare stabile. Cu toata stradania de a aduce o contributie teoretica si practica la glorioasa teza prezidentiala, el n-a reusit altceva decat sa repete un slogan.

Culmea silniciei de a fi de acord cu Traian Basescu a fost atinsa de Eugen Nicolaescu. Obligat sa invoce un argument, distinsul liberal s-a trezit in fata unui hau al inteligentei. Din acest "put al gandirii" n-a putut extrage decat argumentul ca alegerile anticipate in 2005, cu toate consecintele nefaste pentru tara, sunt necesare, deoarece Adrian Nastase intarzie la serviciu! Cumplita misiune cea de politician! Te obliga sa fii ridicol si cand mori sa treci drept persoana serioasa! Cei trei lideri nu pot fi banuiti de imbecilitate cu brevet. Felul in care au sustinut alegerile anticipate isi are cauza intr-o schizofrenie. Nici ei, nici tovarasii lor de partid sau de guvernare nu tin sa se aventureze in negura scrutinului anticipat. Mai ales cand acesta nu e un comandament al vietii, nascut, asadar, dintr-o criza fara alta iesire decat confruntarea electorala, ci un comandament al unui om, nascut din nevoia de a nu-si vedea de treburi. Nu puteau sa nu intervina. Mai mult ca sigur au primit un telefon de la Cotroceni menit a-i avertiza ca dusmanii din presa si din politica fac deja mare caz de tacerea liderilor Aliantei. Au raspuns insa somatiei fara prea mare convingere. Succesele marilor sale smecherii electorale - comedia cu smiorcaitul la capataiul bolnavului inchipuit Theodor Stolojan, scandalul cu anularea primului tur, fortarea victoriei in cel de-al doilea tur - i-au dat lui Traian Basescu o stare de imponderabilitate asemanatoare celei provocate de consumul de droguri. E limpede ca domnia sa se crede infailibil. O dovedesc naucitoarele sale initiative in plan extern, riscand sa angajeze Romania in aventuri periculoase, si eforturile mai mult decat vizibile in plan intern de a instaura un regim autocratic sub masca luptei impotriva coruptiei. A coruptiei altora, fireste.

Mai mult ca sigur, Traian Basescu a luat cunostinta deja de adversarii fatisi ai aberatiei cu organizarea anticipatelor in 2005: Constitutia, partidele din Opozitie, partenerii de guvernare ai Aliantei, majoritatea populatiei, satula de campania electorala ce pare ca nu se mai sfarseste. Felul in care Emil Boc, Eugen Nicolaescu si Adriean Videanu au sustinut teza draga inimii sale ar trebui sa-i atraga atentia asupra unui adversar de temut: PNL si PD. De temut nu numai pentru ca aceste partide vor trebui sa joace pana la urma comedia ceruta de Constitutie in declansarea scrutinului anticipat, dar si pentru ca deocamdata n-au curaj sa-l contrazica fatis pe seful de echipaj. Or, intr-o actiune de dificultatile celei asumate de nelinistitul locatar al Cotrocenilor, nimic nu-i mai primejdios decat boicotarea pe tacute. Pentru a sesiza noul dusman, ar trebui insa ca Traian Basescu sa aiba un dram de indoiala in infailibilitatea sa. Semnalul nu va fi luat in seama. Nimeni si nimic nu-l poate da jos din credinta ca e un nou Ceausescu. Deocamdata!