Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Azi, 12 ianuarie 2007, se deschide la Bucuresti Congresul Extraordinar al PNL. Pus pe site-ul partidului, Proiectul de Program anunta, pentru cele doua zile prevazute, momente insemnate: Cuvantul reprezentantilor liberalilor europeni, patru discursuri solemne asezate sub titlul "Noi suntem liberalii!" - legatura intre trecut si prezent, "Mandat indeplinit: Am adus Romania in Europa!" - raportul de activitate intre 4 februarie 2005 si 12 ianuarie 2007, prezentat de Calin Popescu Tariceanu, Mandat pentru viitor: "Proiecte liberale pentru Romania!" - strategia politica a PNL pentru perioada 2007-2008.
O simpla privire aruncata pe Proiectul de Program ne dezvaluie o realitate descumpanitoare: din cele doua zile de Congres, o zi si jumatate e dedicata alegerilor. Jumatatea de zi ramasa pentru ceea ce am numi lucrari propriu-zise ramane consacrata in mare parte momentelor de solemnitate formala.
Un Congres, fie el si extraordinar, e chemat sa analizeze cu luciditate si sa stabileasca indraznet pozitiile unui partid fata de principalele provocari ale prezentului si viitorului.
Pentru ca un Congres sa-si poata indeplini aceasta misiune esentiala, trebuie sa fie dezbateri. Cat mai multe si cat mai indraznete dezbateri.
Au gandit organizatorii Congresului extraordinar al PNL un timp cat mai mare pentru dezbateri, pentru ca multi, cat mai multi delegati, sa ia cuvantul, sa le spuna celorlalti cum vad ei locul si rolul partidului pe scena tarii, dar mai ales solutiile la tot mai complicatele probleme ce se ridica in fata partidului? Nici vorba.
Potrivit Proiectului de Program, momentului cel mai important al reuniunii - cel al prezentarii, discutarii si aprobarii Raportului de activitate - i s-a destinat doar o ora! Cand sa se desfasoare dezbateri aprinse, controversate, cand sa aiba posibilitatea cat mai multi delegati sa-si spuna parerea despre situatia in care se afla PNL?!
Sa admitem ca naravul solemnitatii cu sclipici, al formalismului pompos e o trasatura a Congreselor tinute de toate formatiunile postdecembriste. In cazul PNL, felul in care e gandit Congresul intra in conflict violent cu:
a) Pretentia liderilor liberali ca PNL e un altfel de partid: mai democratic, mai spontan;
b) Marile probleme cu care se confrunta partidul la ora actuala.
In cei doi ani de la Congresul din februarie 2005, dar mai ales in ultima parte a lui 2006, partidul a fost pus in fata unor intrebari de o dificultate extraordinara, ale caror raspunsuri nu le poate da decat forul suprem al partidului:
Ce facem cu Alianta D.A.? Cum vor merge la europarlamentare? Singuri sau impreuna cu PD? Cum vom guverna fara majoritate in Parlament? Acceptam sprijinul PSD? Facem concesii PC pentru a obtine majoritatea la limita? Continuam razboiul cu Traian Basescu? Ramanem la guvernare cu orice pret, chiar cu cel al reducerii capitalului electoral la marimea de partid extraparlamentar, sau trecem in Opozitie? Ce atitudine adoptam fata de PLD? Continuam sa ne cheltuim timp, energie, preocupari pentru a ne razboi cu el sau il neglijam?
Au trecut de la decizia convocarii aproape doua luni. In toata aceasta perioada ne-am fi asteptat la o dezbatere nationala a PNL in legatura cu intrebarile de mai sus.
A fost in aceasta perioada o luare de pozitie, o singura luare de pozitie care sa inceapa cam asa: la Congres, cred ca PNL trebuie sa decida...?
In toata aceasta perioada s-au facut remarcate ca preocupari, ca singure preocupari, doar cele menite a impaca pe toata lumea prin pricopsirea cu posturi de conducere.
Pentru aceasta s-a infiintat o puzderie de posturi de vicepresedinti. Si astfel Congresul extraordinar s-a conturat nu drept un moment de luare a unor decizii cruciale prin votul delegatilor si in urma unor dezbateri aprinse, ci drept un moment de demonstrare a unitatii de nezdruncinat a PNL in jurul lui Calin Popescu Tariceanu.
Un spectacol frumos, excelent chiar. Un spectacol nu numai inutil, dar si primejdios pentru un partid aflat intr-una din cele mai grele momente din istoria sa postdecembrista.
Ca si betia, serbarile trec. Lasand loc durerilor de cap!
Citește pe Antena3.ro
