Un spion la scara B

Despre domnul Nutu tot blocul stie ca e spion.

Despre domnul Nutu tot blocul stie ca e spion.

Probabil ca la serviciu, felul sau de a fi, sobru si absent, conteaza drept o calitate. Nu si in bloc, unde locatarii asteapta altceva de la un spion. In nici un caz sa-l vada plecand ca toata lumea dimineata devreme, cu pardesiul lui bleumarin din dotare si cu geanta diplomat in mana, si intorcandu-se seara tarziu, cu aerul indiferent al omului care nici n-a plecat. Care a uitat ceva acasa si, daca tot s-a intors, nu mai pleaca. Asta a facut toata viata si domnul Cotet - administratorul - , a carat o geanta de la birou acasa si de acasa la birou. Si, atunci, care mai e deosebirea dintre un spion si un contabil? Nu numai locatarii din M-8 stiu ca domnul Nutu e spion, ci si prietenii acestora din cartier. Ce va mai face spionul? - intreaba ei pe buna dreptate, iar domnul Cotet se enerveaza si raspunde intr-un mod care la o adica s-ar putea sa-l coste: "Freaca menta".

Domnul Cotet are un motiv serios sa fie afectat de discretia domnului Nutu. Domnul Cotet era vizitat inainte de 1990 de un tovaras in civil de la sectia de militie din sector, caruia ii dadea informarea lunara despre starea de spirit a cetatenilor si despre unele probleme personale antistatale, cum ar fi rude in strainatate sau bisnita cu blugi si cafea, iar, dupa 1990, de un alt domn, tot in civil, care facea liste cu persoanele cu drept de vot care se duceau in Piata Universitatii sa urle "Jos Iliescu!". Era si domnul Cotet tot un fel de lucrator din servicii si s-astepta de la domnul Nutu la un semn colegial, la mai multa consideratie. Odata si odata avea sa i-o spuna de la obraz: "Ce, ma, sunteti voi mai destepti, ca n-aveti treaba cu sectia de politie? Pai, daca n-am fi noi, astia care facem ce facem din constiinta, nu pentru leafa, care ne sacrificam pentru tara, v-ati mai tine voi asa mandri?".

Intr-o zi, domnul Cotet chiar l-a abordat pe domnul Nutu, insa nu l-a luat la rost si nici n-a fost indiscret. I-a zis doar atat si oarecum confidential: "Salut, colega!". Domnul Cotet n-a fost chiar foarte multumit de tonul cu care i-a dat de inteles spionului ca pentru el meseria de spion nu mai avea de mult nici un secret. Domnul Cotet pusese in acel "Salut, colega!" 30% ironie, 15% superioritate profesionala, 18% sentimente antidemocratice, 13% invidie sincera, 4% teama de necunoscut si 25% necaz pe om, ca nu-i lasa un leu la plata intretinerii. Iesea mai mult de 100%, dar el, ca administrator, stia ca e mai bine sa prisoseasca decat sa lipseasca. Se vede treaba ca ar fi trebuit sa puna in salutul sau mai putina ironie si mult mai multa teama de necunoscut, deoarece, la numai o saptamana de la discretul incident intre spionii blocului, domnul Cotet s-a trezit cu un control fiscal la sange, care l-a si bagat doi ani la puscarie. De unde sa fi stiut bietul domn Cotet ca, asa cum la civili exista contabili turnatori, si la spioni exista civili contabili.