Un univers care răspunde la orice întrebare.

"Gandurile sunt lucruri", spun toate marile religii ale lumii si au spus-o si in trecut diferiti savanti. "Gandurile sunt lucruri", spun multe experimente si cercetari stiintifice. Pentru ca traim in vremuri in care informatia spirituala nu mai este ascunsa, fiecare dintre noi are oportunitatea extraordinara de a verifica, a experimenta si a intelege care este rolul mintii in crearea realitatii. Dincolo de legende si de vise, dincolo de zidurile ce se ridica din "realitatea imediata" pentru a ne impiedica sa vedem adevarul, dincolo de dogme si de frustrari, ine­rente conditiei umane, fiecare fiinta are posibilitatea exceptionala a experientei si a cunoasterii prin experienta. Tocmai experienta ar putea fi invatatorul, cartea, stiinta si calea catre a intelege daca gandurile sunt lucruri si daca ele au un rol determinant in crearea realitatii noastre. Iar daca ni se arata ca gandurile noastre conteaza, daca le regasim sub forma experientelor de viata pe care le avem, atunci merita efortul de a gandi in asa fel incat sa ne cream viata pe care ne-ar placea s-o traim.

In experienta de zi cu zi putem efectiv sa verificam orice notiune, orice informatie, orice se prezinta ca fiind lege, adevar etc., intreband pur si simplu. "Sa formulezi intrebarea potrivita", asta-i conditia. David Hawkins, cercetator al starilor avansate ale constiintei, spune ca lumea nu are raspunsuri doar pentru ca n-a pus intrebarile potrivite. Asadar, nu doar a intreba, nu doar a trimite cu gandul, cu mintea, cu inima o intrebare in Univers avem nevoie. Avem nevoie sa punem intrebarea potrivita sau intrebarea corecta. Constiinta – care stie totul, inre­gistreaza totul si are raspuns pentru toate – ii aduce raspunsul aceluia care intreaba, care pune intrebarea corect si, in plus, celui care crede cu toata fiinta ca o va primi. Adesea noi nu primim raspunsul instantaneu, desi se poate intampla si asta.

Adesea, intre intrebare si raspuns se creeaza un spatiu, un timp, un soi de gol, iar acest gol devine, pentru multi dintre noi, pricina de poticnire in calea raspunsului si piedica in calea credintei. Caci in acel spatiu si-n acel timp se poate sa ne indoim, se poate sa simtim teama si, la fel ca apostolul care-a vrut sa mearga pe valuri, dar

n-a crezut destul ca ar putea face asta, sa ni se intample si noua.

Totusi a intreba corect, chiar in sinea noastra, in scris sau numai in gand, prin marturisire sau prin simpla traire a nevoii de raspuns, a crede si apoi a astepta raspunsul, a avea certitudinea si increderea ca el este corect poate deveni o experienta tulburatoare.

O experienta care dezvaluie nu doar raspunsul la o simpla intrebare, cat faptul extraordinar ca exista o pu­tere capabila sa lucreze prin oameni, prin lucruri, prin diferite fiinte, precum animalele, prin starea vremii, prin tot ce ne inconjoara. O putere care are viziunea fantastica a intre­gului, a trecutului, a prezentului si a viitorului, o putere constienta in intregime de ceea ce noi suntem profund inconstienti. Daca ne-am pune intrebarea sincera "Oare gandurile sunt lucruri? Oare gandurile ne creeaza realitatea?" si am astepta cu in­credere raspunsul, vom constata cu uluire ca universul conspira sa ne aduca raspunsul.

Daca, atunci cand nu intelegem un lucru, nu cunoastem sentimentele unui om pentru noi, nu stim ce anume sa facem intr-o situatie delicata, am formula intrebarea si am astepta raspunsul, pur si simplu, fara a ne opune atunci cand il primim si ne displace, am trai mai frumos. Am fi mai liberi de resentimente si mai buni in acelasi timp. Am accepta ca existenta are o trasatura fantastica; ea este din cale afara de sincera.

Daca iubim enorm un om si nu stim care-i sentimentul sau pentru noi, am putea pune intrebarea "Oare ma iubeste acest om?" si am putea as­tep­ta manifestarea raspunsului in experienta vietii. Raspunsurile la toate intrebarile noastre "se manifesta", asta avem nevoie sa retinem. Daca noi facem afirmatii doar, universul ni le manifesta, fie ca sunt bune sau rele. Putem intreba: "Oare gandurile sunt lucruri?", "Oare mintea are un rol in crearea realitatii?".

Un raspuns sincer, acceptat ca atare, inteles si apreciat ne ajuta sa bajbaim mai putin, sa mergem mai clar pe drumul vietii si sa ne bucuram de faptul ca, oricat am parea de singuri, de nefericiti, nestiutori sau nepretuiti uneori, "Cineva, Undeva, Clipa de Clipa" este cu noi si asteapta sa manifeste raspunsul la intrebarea noastra.