Un vot împotriva presei?

Am relatat-o pentru a semnala că alegerile locale din 2008 anunţă, înainte de toate, obştescul sfîrşit al politicii făcute după ce spun televiziunile şi scriu ziarele.

Cu puţin înainte de debutul campaniei electorale, răspunzînd invitaţiei unui lider de partid, am făcut un scurt popas la sediul formaţiunii sale. Pe o măsuţă dintr-un colţ al încăperii, un televizor era deschis pe Realitatea TV. Gazda noastră urmărea indignată cum o cameristă şi un spălător de vase (o jurnalistă de la oficiosul Evenimentul zilei şi un salariat al Cotidianului prin care bate Vîntu) îl călcau în picioare pe unul dintre liderii de filiale, preşedinte de Consiliu Judeţean. Din produsele directe ale pîntecăraiei lor verbale rezulta că respectivul e un corupt, un securist, ce mai încolo şi încoace, un politician din clasa politică ticăloşită care trebuia să fie dat jos de Popor în favoarea unui Arhanghel din PD-L. Din cînd în cînd, cei doi, făcînd cor cu moderatoarea, o tipă care călca virgulele cu sînii, mai că nu strigau:
Trăiască Marele Nostru Bărbat, Traian Băsescu, protectorul Patronului nostru, Sorin Ovidiu Vîntu.
L-am întrebat pe distinsul politician:
– Dumneavoastră n-aveţi altă treabă decît să vă uitaţi la televizor?
– Nu m-aş uita, că-i ştiu alimentîndu-şi cardul din sicriele păgubiţilor de la FNI, dar activiştii noştri sînt influenţaţi de posturile de ştiri.
– Stimate domn, i-am spus, o televiziune de ştiri (inclusiv cea la care colaborez, Antena 3) are un rating obişnuit de 1. Ştiţi ce înseamnă un rating de 1? Înseamnă maximum 120.000 de telespectatori. În România lui 2008 sînt 18 milioane de alegători. Zdrobitoarea lor majoritate nu urmăresc nici jurnalele de Actualităţi de la televiziunile generaliste, d-apoi televiziunile de ştiri. Ca să nu mai spun că zdrobitoarea lor majoritate nu citesc nici un ziar. Iar cînd citesc, în nici un caz nu e vorba despre Evenimentul Zilei şi Cotidianul. Toţi aceşti oameni au altceva mai bun de făcut decît să se uite la ştirile şi dezbaterile politice de la televizor. Merg la serviciu, la Mall, la o bere, la discotecă, în parc, la munte, în week-end, iar dacă deschid televizorul o fac pentru a se relaxa la finele unei zile de goană capitalistă turbată.
O să vedeţi că omul dumneavoastră, cel făcut tăieţei de bucătăresele din presă, va cîştiga şefia Consiliului Judeţean cu peste 60%. Şi aşa a fost. Respectivul a cîştigat cu peste 60% şefia Consiliului Judeţean.

Am relatat această scenă nu pentru a dovedi cît de bun profet sînt eu. Am relatat-o pentru a semnala că alegerile locale din 2008 anunţă, înainte de toate, obştescul sfîrşit al politicii făcute după ce spun televiziunile şi scriu ziarele. Scrutînd lista primarilor victorioşi din primul tur şi a preşedinţilor Consiliilor Judeţene, ai impresia că, la 1 iunie 2008, electoratul a votat împotriva imboldurilor date de presă.

Toţi cei care au fost denunţaţi cu huiet de ziare şi televiziuni centrale ca fiind corupţi, securişti, comunişti au obţinut victorii zdrobitoare. Încălcînd normele electorale ale profesionalismului, presa arondată lui Traian Băsescu şi partidului său a dus campanii tendenţioase împotriva candidaţilor  PSD, PNL şi PRM. Aşa-zisele dezvăluiri (pentru că nu erau, în realitate, rodul unor investigaţii proprii, ci tipăriri ale unor dosare livrate de echipa de campanie a PD-L) n-au avut nici un efect. Din două motive:
1) Electoratul nu le-a citit sau nu le-a aflat de la televizor;
2) Chiar dacă ar fi luat cunoştinţă de ele, alegătorii n-ar fi ţinut cont de conţinut.

Nu numai pentru că agenda lui diferă de agenda presei angajate politic, dar şi pentru că, după 20 de ani de presă liberă, ştiu că sînt manevre electorale. Electoratul n-a ţinut cont nici de opiniile ţîfnos exprimate în presa finanţată din fonduri obscure. Îndemnurile de a nu-i vota pe "corupţi", pe "securişti", pe "comunişti", dar mai ales pe cei care îndrăznesc să se îndoiască de faptul că Naşul de la Cotroceni e Cel mai iubit fiu al Poporului l-au lăsat nesimţitor. Nu vrem prin aceasta să punem la îndoială dreptul ziarelor şi televiziunilor de a-şi spune opinia în legătură cu clasa noastră politică. Vrem  doar să spunem că rezultatele scrutinului de la 1 iunie 2008 trebuie să fie pentru toţi politicienii un îndemn:

Lăsaţi România strîmtă, artificială, creată de presă! Mergeţi în România reală. Acolo se obţin voturile!