Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Americanii nu suportau să piardă meciul cu România, ieşeau şifonaţi şi din punctul de vedere că erau gazdele Campionatului mondial. Atacau în valuri, cu toţi jucătorii, mai puţin cu portarul, măcar să egaleze fiindcă tricolorii deschiseseră balul calificării în şaisprezecimi prin golul marcat de un fundaş “fără teamă şi reproş”, prin Dan Petrescu. Defensiva noastră era condusă de mintea limpede Belodedici, care urmând deviza “pe-aici nu se trece”, s-a rănit şi la cap în urma unui duel aerian cu o matahală de înaintaş american. Lui Belo îi şiroia sângele pe faţă şi la marginea terenului doctorul Pompiliu Popescu îi spune că e necesară coaserea arcadei despicate, drept care îl va anestezia local. “Coase-mi rana pe viu, n-avem timp de injecţii pentru anestezie! Nu vezi că năvălesc americanii, trebuie să mă întorc pe teren.” A strâns din dinţi Belodedici, n-a scos nici un vaiet, a intrat pe teren cusut în carne vie, cu ditamai bandajul, dar a ţinut în frâu ofensiva gazdelor americane. România a câştigat partida decisivă pentru pătrunderea în fazele de dincolo de grupe. Şi apoi a eliminat fosta campioană mondială, atât de lăudata Argentină. Am istorisit această scenă de dăruire pentru a şti românii că prin spiritul de sacrificiu al tricolorilor din generaţia de aur România a obţinut cea mai remarcabilă performanţă la Mondiale, a ratat la 11 metri intrarea în semifinale, iar Hagi a fost declarat de specialişti şi presa mondială cel mai complet fotbalist al lumii. Mai mult ca sigur la alegerile din martie Gică Popescu va deveni preşedintele Federaţiei Române de Fotbal. Inspirată alegerea lui ca din echipa lui de conducere să facă parte colegi de naţionale din acea generaţie de vis, Hagi, Ilie Dumitrescu, Stelea, alături de ei va lucra Generalul-Tata Puiu şi tare bine ar fi ca viitorul antrenor al naţionalei să fie Dan Petrescu. În primul rând ei trebuie să readucă spiritul de dăruire, de sacrificiu al generaţiei lor. Dar iată un gest de iubire fără condiţii pentru naţională, de naţionalism senin şi impresionant purtând semnătura chiar a lui Gică Popescu. Fusese transferat la campioana Olandei Eindhoven, acolo reuşind să-şi atragă aprecierile şi respectul până atât de sus încât a fost numit un fel de antrenor secund. Era coleg de echipă cu vestitul Ronaldo, iar înaintea meciurilor tribunele scandau doar numele a doi jucători “Ronaldo, Gică”. S-a întâmplat ca o accidentare la genunchi să-l ţină pe Gică în afara echipei olandeze vreo 20 de zile. Urma un meci decisiv al naţionalei României pentru calificarea la un turneu final. Gică Popescu a anunţat că merge la convocarea naţionalei noastre. Au strâmbat din nas şefii de la Eindhoven şi l-au supus pe Gică unui test de mare periculozitate. O namilă de fotbalist negru ţinea contră la minge şi Gică Popescu trebuia să şuteze în ea. “Am încercat, ori reuşesc ori se face praf genunchiul.” Şi Cel de Sus a avut grijă de fotbalistul devotat naţionalei, “eu sunt patriot tot timpul”. În meciul naţionalei a jucat cu infiltraţii în genunchi, cu articulaţia sub anestezie şi a făcut minuni în defensiva naţionalei. Dăruire până la sacrificu a arătat şi Dan Petrescu, care a marcat golul calificării naţionalei noastre la alt turneu final tocmai împotriva echipei reprezentative a Angliei, care a văzut restul mondialelor la televizor. A fost riscant pentru că Dan Petrescu evolua la Chelsea şi coechipierii englezi puteau să-i poarte ranchiună ceea ce însă nu s-a întâmplat. Ajuns în fruntea federaţiei, Gică Popescu trebuie să readucă această dăruire şi nobilul sacrificu în rândul fotbaliştilor noştri.
Citește pe Antena3.ro
