Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Azi dimineață, trecând pe lângă Palatul Parlamentului, am văzut pe trotuarul intrării dinspre Parcul Izvor un grup de vreo 8 sau10 persoane foarte zgomotoase și care scandau de zor ,,muie PSD!’’ Lucru deloc de mirare de vreme ce i-am recunoscut numaidecât pe faimoșii Mălin Bot și Marian Ceaușescu, emblematicele personalității ale #rezistenților și mitingiștilor de profesie. Când m–am întors, cam pe la 11 și jumătate, i-am găsit tot acolo - în frunte, bineînțeles, cu aceleași două personaje- huiduind de zor. Și, fiindcă, între timp, baza de masă nu dădea semne că ar fi crescut numeric, ba chiar aș zice că s-a împuținat, a fost adusă în sprijin ceva aparatură sonoră care emana strigături la fel de inteligente și de civilizate ca și lozincile aferente. Până aici, nimic nou sub soare! Mirarea mea a venit din faptul că Bot et comp purtau, la vedere, niște veste galbene. Vestimentație care, după cum bine se cunoaște, este cea cu care mărșăluiesc protestatarii de la Paris, de la Bruxelles și din alte orizonturi ale Europei Occidentale.
La prima vedere, asta ar trebui să dovedească o puternică afinitate, dacă nu chiar o deplină consonanță, a grupusculului protestatar din fața Parlamentului cu aspirațiile și cauza militanților din metropolele vestice ale Bătrânului Continent. Dar numai la o primă vedere! Pentru că, realitate, există o incompatibilitate radicală, de esență, între ceea ce doresc și susțin protestatarii de peste mări și țări și ceea ce clamează, printre înjurături și huiduieli, Mălin Bot și băieții lui. Dacă în Franța, sau în Germania, se protestează împotriva politicilor globaliste, unele cu o certă susținere sorosistă, pe care le promovează și vor să le impună ca politici ale Uniunii Europene, Emmanuel Macron și Angela Merkel, mâna de agitatori pe care cu chiu cu vai au reușit să îi scoată din casă cei care se pretind a fi nucleul tare al #rezistenților se află… exact pe versantul opus! Adică susține acele viziuni și proiecte pe care singurii, adevărații, purtători ai ,,vestelor galbene’’ le contestă în mod radical și ireconciliabil. Înțeleagă cine poate mai departe…
Poate că nu aș fi scris rândurile de față și nici nu le-aș fi propus spre publicare colegilor de la ,,jurnalul’’, dacă, ajuns acasă, nu aș fi citit pe pagina D C NEWS o pătrunzătoare analiză a lui Val Vâlcu consacrată ,,greșelii de strategie’’ pe care a comis-o grupul zgomotos din vecinătatea cheiului Dâmboviței. Greșeală uriașă, suicidală i-aș spune, care constă în aceea că, îmbrăcând faimoasa ținută vestimentară a acelor protestatari care știu foarte bine ce anume contestă și ceea ce doresc să pună în loc, ceata lui Pițigoi, care a țopăit pe trotuarul din fața Casei Poporului, nu a făcut- zic și eu, pornind de la substanțialele observații ale lui Val Vâlcu- decât să ofere materialul documentar pentru o nouă variantă unei înțelepte ziceri din comoara folclorului nostru. Așa încât, de data asta, proverbul ,,unde nu-i cap, vai de picioare!’’ devine ,,unde nu-i cap, vai de vesta galbenă!’’
În consecință, dacă tot trăim în țara care i-a dat pe Caragiale, Urmuz și Eugene Ionesco, nu ne rămâne decât să așteptăm cu interes și cu nerăbdare următoarele episoade ale seralului,,Pierduți în ridicol’’. Cu atât mai mult cu cât,tot la noi, din această această noapte a minții s-a găsit și un filosof care a decretat ,,dreptul de a huidui, drept democratic fundamental’’. Iar dacă la toate acestea adăugăm vestea că faimosul proprietar al plăcuțelor de înmatriculare cu un mesaj pretins anti-PSD, în realitate un scabros slogan și…cam atât, vrea să candideze pentru un mandat la viitoarele europarlamentare, atunci cred că le veți da dreptate celor care afirmă că ridicolul nu a omorât pe nimeni. Dimpotrivă, i-a făcut și îi va mai face pe unii, de o asemenea factură, persoane publice.
Cât de cuprinzător și de reprezentativ va fi, în anul viitor ca și în 2020, bazinul electoral al unor asemenea veleitari, rămâne de văzut. Fapt cert și semnificativ fiind, însă, că numărul celor ce mai dau crezare circotecii lamentabile, care îi are ca protagoniști și agitatori pe Mălin Bot, Dide, Marian Ceaușescu și pe alții ca ei, se împuținează pe zi ce trece. Prilej cu care înțelegem mai bine adevărul unei alte zicale românești, cea despre ce poate și trebuie să învețe omul după ce a dat cu capul de pragul de sus!
În cazul de față, de la alegerile prezidențiale din 2004 încoace…
