Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Este, intr-un fel, o ironie a sortii ca un Guvern intesat de oameni de afaceri, condus de un liberal si care se da animat de liberalism este adus in situatia de a strange de gat capitalul.
Insuficient cantarita doctrinar, introducerea cotei unice de impozitare a veniturilor s-a soldat, pana la urma, cu o impunere mult mai severa a capitalului decat a muncii. Impozitarea veniturilor din munca a coborat de la 18%-40% la 16%, iar cea a veniturilor din afaceri a scazut doar marginal, de la 29% (25% asupra profiturilor, plus inca 5% asupra dividendelor) la 24% (16% asupra profiturilor, plus inca 10%, in loc de 5%, asupra dividendelor). Insuficient fundamentata bugetar, introducerea cotei unice a dus, in urma presiunilor FMI pentru pastrarea stabilitatii macroeconomice, la majorari puternice ale impozitelor asupra dobanzilor, tranzactiilor imobiliare si castigurilor de pe piata bursiera, prin care capitalul a ajuns cu mult mai impozitat decat munca. Si, in mod net, fara vreo relaxare fiscala fata de situatia de pana acum. Ca la noi la nimeni, caci, pe vremea celor care se dadeau so-cial-democrati, munca era, dimpotriva, cea cu mult mai sever impozitata decat capitalul!
Unele dintre masurile vizand sporirea unor impozite apareau mai de mult necesare, de altele era poate nevoie in contextul prevazutei liberalizari a operatiunilor de capital cu strainatatea. Astfel, impozitarea castigurilor de pe piata de capital (de numai 1%) era in disonanta vadita cu impozitarea veniturilor din economia reala. La fel cea - tot de 1% - a castigurilor din dobanzi. Asemenea discriminari pozitive pentru respectivele venituri nu exista in tari cu stagii in economonia de piata. Din acest punct de vedere se produce, fara indoiala, o aliniere la situatia din tarile Uniunii Europene, in randurile carora vrea si Romania sa se numere. Exista si un salutar impact de descurajare a intrarilor de capitaluri speculative in contextul prevazutei liberalizari a operatiunilor de capital cu strainatatea. Evident, atat cresterea impozitului pe dobanzi, cat si majorarea impozitului pe tranzactiile cu actiuni joaca in acest sens.
In economie insa, lucrurile sunt intotdeauna complexe. Pe langa efectele urmarite apar de regula efecte adverse, care, cateodata, putand fi chiar mai puternice, nu trebuie neglijate in proiectarea unor masuri. Pentru o piata de capital care abia urma sa se infiripe, o majorare substantiala a impozitarii tranzactiilor poate fi un factor de deprimare periculoasa, mai ales in conditiile in care majorarea este liniara si nu face o disjunctie intre nevoia de a stimula plasamentele pe termen lung si necesitatea penalizarii speculatiilor pe termen scurt. De la atingerea dobanzilor poate veni insa chiar un dezastru. Romania nu este o tara dezvoltata si o economie de piata asezata, cu structuri si mecanisme financiare functionale. Iar sistemul bancar este inca putin dezvoltat. Promovarea economisirii - in banci, indeosebi intr-o prima faza, dar si in bursa pe termen lung - este cheia dezvoltarii. Impozitarea devenita importanta a dobanzilor se poate dovedi ruinatoare pentru economie. 10% impozit la o dobanda la depozit, care si asa abia acopera o inflatie inca inalta, poate sa nu mai aduca nici un castig net si deci sa trimita din nou banii la saltea, ca in copilaria tranzitiei, naruind eforturile facute in ultimii ani de a "bancariza" economia. Sau spre un consum si asa iesit de sub control. Decat sa se umble la impozitele pe dobanzi intr-o asemenea masura, era preferabil sa fie crescuta cota TVA, ceea ce ar fi avut si avantajul unei inhibari a consumului.
Cum s-a putut miza pe finantarea efectelor cotei unice pe seama majorarii deficitului bugetar, cand se stia ca astfel nu s-ar mai fi putut atinge tinta de inflatie prevazuta? Nu FMI a impus deficitul bugetar draconic de strans, ci constrangerile coborarii in continuare a inflatiei si iesirea in decor a deficitului extern.
Citește pe Antena3.ro
