x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Ura pe care o iubim

Ura pe care o iubim

de Sabina Iosub    |    19 Feb 2018   •   08:12
Ura pe care o iubim

Dacă e ceva ce mişcă România, atunci ura e. Ura pentru vecin, ura pentru şef, ura pentru vânzător, coleg, ruda bogată, ura faţă de vărul plecat în Spania, ura faţă de primar, parlamentar, soţ, frate, părinte, coleg, popă. Ura pentru oricine din afara fiinţei noastre, deşi, să mă iertaţi, mai nou am văzut oameni care de atâta iubire de sine au ajuns să se urască singuri. Dacă INS ar măsura ura precum economia, am bate-n roşu. Dacă ura s-ar măsura în barili, am fi Dubai-ul Europei de Est. Dacă ura s-ar mânca, am avea câte un restaurant cu o stea Michelin la fiecare colţ de stradă. Şi l-am urî pe ăla care are două stele. Ura asta, pe care o atribuim de regulă Facebook-ului, nu a inventat-o Zuckerberg.

Era acolo, era a noastră, el ne-a dat doar locul unde să o exhibăm şi rafinăm. De aia, de exemplu, Twitter nu are succes în România. Păi ce, urâm noi doar de 140 de semne? Urâm nelimitat, urâm în romglish, urâm regulile gramaticii, urâm cratimele, mâncăm literele pe care nu le putem suferi, dăm în cap semnelor de punctuaţie, ucidem acordul între subiect şi predicat, discriminăm acordul de gen, tot. Dar mai ales, îi urâm pe cei care nu ne urăsc! Şi pentru că Dumnezeu nu e comunist şi nu ne-a făcut pe toţi egali, unii urăsc mai mult decât alţii. Ar trebui chiar să fie decoraţi. Ordinul Urii, clasa I! Sună bine, nu? Sau şi mai bine! Mare Maestru Al Ordinului Urii! Am avea câţiva, nu? Cred că s-ar urî între ei care să-l ia primul! Cum să nu-l merite? E chiar prea puţin pentru regii urii, cei care au împărăţit ori i-au adulat pe cei care au fost şefi peste o ţară „slută, hidoasă, suferindă”, „fără dinți”, peste un popor plin „de invidivizi cu fețe agricole”, parte dintr-un „popor cu substanţa tarată... unde vezi doar feţe patibulare… guri vulgare, trăsături rudimentare”. Da, ăsta e chiar un colaj din operele regilor Urii, mai vechi sau mai noi, a unor oameni cărora le place ţara, dar le este ruşine cu poporul. Nu le trec şi numele, îi las să mă urască pentru asta! Pentru că urăsc şi eu ceva: ipocrizia şi dispreţul lor!

×