Urmează reforma cimitirelor

Excesul de morţi îngreuiază balanţa de plăţi a României

Dacă liderii portocalii ai României corcoduşiere nu trec şi la o revizuire a morţilor din morminte, înseamnă că nu au ambiţie. Le-au făcut pe toate. Ce n-au reuşit până acum, fac în momentul de faţă. Au pus biruri pe zoologie, pe botanică, pe matematică, pe felul cum se învârte cheia în broască, pe dobânzi şi pe falimente, pe chiloţi şi pe ochelari, pe alde mă-sa şi alde ta-su, aşa că nu au niciun motiv să se oprească. Să-i dea înainte cu voioşie! Să nu ierte niciodată acest popor, care i-a ţinut prin maternităţi, prin grădiniţe, prin şcoli, prin case şi prin vapoare, să-l urmărească atent şi să-i dea cu bâta în cap. Şi să extindă urmărirea în toate perimetrele vieţii şi în toate zonele morţii. Reforma, în numele căreia vorbesc ei, nu trebuie să se oprească, intimidată, la porţile cimitirelor. Ei să intre vitejeşte, cu marea lor reformă cu tot, pe aleile acestor cimitire şi să aranjeze cu groparii şi cu administratorii o convenţie prin care să se cerceteze cu de-amănuntul ultimul secol de morminte.

Într-adevăr, excesul de morţi îngreuiază balanţa de plăţi a României. Prin mijoace necinstite, numeroase familii doritoare de îmbogăţire au aranjat nişte înmormântări de paradă, în care au implicat statul, ocupând în mod exagerat arii din pământul patriei şi mobilizând viermii în acţiuni nesăbuite şi lipsite de suportul uman. Există indicii, potrivit cărora mulţi dintre cei despre care familiile afirmă că ar fi îngropaţi aici, se află bine mersi în viaţă, unii plecaţi chiar în străinătate, alţii - continuând să încaseze, pe alte nume, pensii şi ajutoare sociale. Cum ar putea acest stat, mai ales când se învârte în jurul oranjeriei, să suporte atâta minciună, atâta ipocrizie, atâta debandadă?

Toate trebuie luate de la capăt, în această ţară atât de prost condusă de la 1877 încoace. Liderul providenţial, care stă şi cugetă la Cotroceni, nu avea altă soluţie pentru poporul său decât suspiciunea generalizată. Astfel, preş. Băsescu trece statul român printr-o curăţătorie chimică extrem de riguroasă şi de complexă. El dezvoltă forţele represiunii, în aşa fel încât orice infracţiune să fie prevenită din vreme şi să nu se mai întâmple ca diverşi cetăţeni, care mai respiră, să fie declaraţi pensionari de boală, iar morţii să se bucure şi de statutul smerit al celor ce nu mai sunt şi de tratamentul cu bere rece al celor trimişi în şomaj recent.

Aşezându-se în fruntea înnoitorilor reformişti ai continentului, preş. Băsescu a decis să mai reducă din nivelul de viaţă al compatrioţilor săi şi să grăbească, în mod elegant, firescul proces al îmbătrânirii şi morţii, de care milioane de oameni în toată firea se apropiau, dar nu şi-l însuşeau aşa cum se cuvine. Talentatul lider al viilor şi morţilor s-a implicat impetuos în crearea acestui exemplu de precocitate a morţi celor mulţi. Nimeni n-a înţeles, ca Traian Băsescu, relaţia dintre cuantumul pensiei şi moarte. Din acel moment triumfal, în care fiul mării învolburate a anunţat cu omenie şi inflexibilitate în glas, triumful concomitent al sclavagismului, feudalismului, socialismului, capitalismului şi spiritismului asupra poporului român, ţara şi-a regăsit unitatea şi învolburarea. De sus şi până jos, din est şi până-n vest, la sate şi la oraşe, în pieţe şi în closete publice, în sptale şi în mijloacele de transport, toţi românii şi-au unit vocile şi au cântat în forţă refrenul care a împăcat cu prezentul şi cu viitorul: Jos Băsescu! Jos G uvernul! Poporul a ieşit să guste primăvara, că altceva tot nu i se mai oferă.

La o analiză atentă, însă, un cercetător obiectiv putea observa că din acest cor naţional lipsesc morţii. Dacă preocuparea liderilor portocalii, de a controla şi anula acele morminte şi, poate, acele cimitire fără conţinut uman, unanimitatea românească va fi perfectă; intransigenţa băsesciană va triumfa, fireşte, se va intensifica asupra poporului său şi va avea valoarea unei pârghii pentru ridicarea în rang a jefuitorilor. Jefuitori şi jefuitoare. Mincinoşi şi mincinoase. Cimitirele vor fi redate agriculturii iar agricultura va fi redată construcţiei de vile. Dacă vor mai fi descoperite oase în cine ştie ce mormânt uitat, ele vor fi recuperate şi redate unei întrebuiţări mai concrete. De ce să aibă trecut o ţară care nu mai are viitor? De ce să nu-i aducem marinarului marea, aici, în zona unde îşi are el reşedinţa? Un tip providenţial trebuie tratat ca atare. Cum zicea într-o poezie a sa, MRP, "Boc, Boc într-una bate cuie, Boc, Boc, tâmplarul de sicrie". Pregătiţi cimitirele! Vine reforma fatală! Traian se Băsescu pe România.