Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
William L.Silber:Mare parte a statutului dominant pe care il au Statele Unite in finanţele mondiale se datorează statutului de monedă de schimb internaţional pe care il are dolarul....
de William L. Silber
Mare parte a statutului dominant pe care il au Statele Unite in finanţele mondiale se datorează statutului de monedă de schimb internaţional pe care il are dolarul.
Faptul că America este fidelă pieţelor de capital libere, statului de drept şi stabilităţii preţurilor conferă credibilitate dolarului, ca depozitar al unei valori. Dar obiceiurile de consum ale americanilor au subminat reputaţia dolarului, excesul de ofertă de monedă americană pe pieţele mondiale ducănd la devalorizarea acesteia.
Primăvara aceasta, rata de schimb a euro faţă de dolar a atins un maxim absolut, iar băncile centrale au mărit proporţia de euro in care işi păstrează rezervele de monedă internaţională. Este, prin urmare, dolarul, pe cale să piardă coroana de monedă a finanţelor internaţionale in favoarea euro?
Istoria ne arată că nu se va intămpla aşa, in ciuda faptului că dolarul este vulnerabil. Supremaţia financiară a Americii in secolul XXI se aseamănă cu poziţia pe care Marea Britanie o ocupa acum un secol in finanţele internaţionale. Inainte de izbucnirea primului război mondial, in august 1914, lira sterlină era moneda favorită in tranzacţiile internaţionale, aşa cum este astăzi dolarul, iar cei care imprumutau bani la nivel internaţional vizitau City-ul din Londra pentru a obţine capital. Economistul britanic John Maynard Keynes era ingrijorat de faptul că statele nu vor folosi lira sterlină pentru a echilibra balanţele lor comerciale, dacă moneda britanică inceta să fie privită drept un depozitar de incredere al valorii. "Viitoarea poziţie a City-ului londonez" - potrivit lui Keynes - depindea de faptul că lira sterlină va continua să funcţioneze in lumea afacerilor ca echivalent al aurului. La izbucnirea Marelui Război, Marea Britanie păstrase convertibilitatea lirei sterline in aur, pentru a-i menţine credibilitatea de mijloc de plată internaţional.
Dolarul nu putea să se bată cu lira sterlină pentru rolul de monedă de schimb internaţională fără să fie la paritate cu ea in ce priveşte reputaţia. Iar evenimentele din luna august 1914 i-au oferit ocazia. Cea mai mare scurgere de aur in afara Statelor Unite ce avea loc pe parcursul unei generaţii punea in pericol capacitatea Americii de a-şi plăti datoriile externe. Teama că SUA vor abandona standardul de echivalare a monedei in aur a făcut ca preţul dolarului să se prăbuşească pe pieţele internaţionale.
Dar ministrul de Finanţe, William G. McAdoo, a păstrat onoarea financiară a Americii in august 1914, cănd dolarul a rămas convertibil in aur - in vreme ce toţi ceilalţi, cu excepţia britanicilor, abandonaseră acest standard de convertibilitate. In ciuda credibilităţii instantanee pe care a căştigat-o dolarul, a fost nevoie de mai bine de un deceniu pănă cănd moneda americană a ajuns la egalitate cu cea britanică, drept mijloc de schimb in tranzacţiile internaţionale. Obiceiurile de plată in lumea finanţelor se schimbă in ritmul in care se topeşte un gheţar.
Transformarea Marii Britanii - din creditor internaţional in datornic internaţional, in timpul celui de-al doilea război mondial - i-a oferit o a doua victorie dolarului in lupta lui cu lira sterlină.
In aprilie 1919, britanicii au fost obligaţi să abandoneze convertibilitatea lirei sterline in aur. Aceasta a fost o retragere tactică, ce avea scopul să ducă la revenirea lirei sterline la nivelul de $4.8665. Şase ani mai tărziu, in aprilie 1925, Marea Britanie a confirmat credibilitatea sa monetară şi a revenit la convertibilitatea in aur a monedei sale. Dar lira sterlină suferise deja o pierdere ireparabilă.
Experienţa din 1914 arată că o alternativă credibilă poate inlocui o monedă indelung recunoscută ca mijloc de schimb internaţional, mai ales după ce a fost slăbită de un dezechilibru comercial. Dar, chiar şi atunci, ia ceva timp ca să detronezi regele incoronat al mijloacelor de schimb financiar internaţional. Astăzi, euro - o monedă fără ţară - nu are o lungă istorie de credibilitate in spatele său. Treisprezece ţări din Uniunea Europeană folosesc euro ca monedă. Dar angajamentul acestor entităţi politice independente faţă de euro nu poate egala istoria angajamentului american faţă de dolar.
Banca Centrală Europeană, fondată in 1998, are mandatul să managerieze noua monedă astfel incăt să menţină stabilitatea preţurilor. Dar BCE are nevoie de timp pentru a-şi crea o reputaţie de instituţie care luptă impotriva inflaţiei. Nu poate să o ia pe scurtătură, cum au făcut Statele Unite acum un secol. Aşa că euro trebuie să işi căştige reputaţia criză cu criză, pentru a se confrunta cu dominaţia dolarului ca monedă favorită in tranzacţiile internaţionale.
Sunt relevante recentele experienţe ale euro ca monedă oficială de depozitare a rezervelor valutare. Intre 2000 şi 2005, dolarul a pierdut mai bine de 25% din valoarea sa in raport cu euro. Intre timp, proporţia rezervelor internaţionale păstrate in euro a crescut de la 18% la 24%, iar proporţia rezervelor in dolari a scăzut de la 71% la 66%. Pe scurt, este clar că euro şi-a făcut loc, in această perioadă de deficit comercial al SUA, dar acest fapt reflectă un declin al dominaţiei dolarului ce ţine de evoluţia acestuia, iar nu o schimbare revoluţionară de regim.
Ce anume ar putea declanşa un asalt fatal asupra dolarului pe pieţele internaţionale? In vreme ce o vănzare masivă şi abruptă de dolari, de către deţinătorii majori ai monedei - de exemplu China - nu este probabilă, un eveniment cataclismic, de genul izbucnirii primului război mondial in 1914, ar putea să provoace căutarea de noi valute ca mijloace
de schimb internaţional. In era modernă a sistemelor de plată automată, o astfel de răsturnare de situaţie ar putea veni din partea unui atac terorist, care ar submina sistemele computerizate de transfer bancar din sistemul mondial al băncilor. O pierdere catastrofică a fişierelor electronice ar distruge cu siguranţă credibilitatea dolarului ca mijloc internaţional de plată.
Dar ce anume ar putea inlocui dolarul intr-o astfel de situaţie rămăne de aflat. La urma urmei, o pierdere a fişierelor electronice ar face euro la fel de suspect. Poate că aurul, un depozitar al valorii ce nu poate fi distorsionată prin astfel de manevre, va reveni ca standard de evaluare a monedelor. Bineinţeles, nu putem decăt să sperăm că un astfel de scenariu va rămăne pur speculativ.
P.S. William L. Silber este profesor de finanţe şi economie la Stern School of Business din cadrul New York University şi autor al cărţii When Washington Shut Down Wall Street: The Great Financial Crisis of 1914 and the Origins of America's Monetary Supremacy - Cănd Washington a inchis Wall Street: Marea Criză financiară din 1914 şi originile supremaţiei financiare a Americii.
Copyright: Project Syndicate, 2007. www.project-syndicate.org
