Imi amintesc de o conversatie avuta cu un prieten acum ceva vreme in urma, in fata unui pahar de J..., conversatie in care incercam sa-i explic mersul lumii din momentul in care noi oamenii ne facem planuri de a merge pe Marte... Am amintit de paharul cu licoare pentru ca alcoolul nu poate si nu trebuie sa fie vreodata premisa unui viol, ci a unor intamplari care sa tina de spirit si de idei nestanjenite de obisnuitele blocaje derivate din conventiile cotidiene.
A ramas foarte surprins amicul de validitatea argumentelor "artistului" si se pare ca a avut suficienta minte sa ma asculte si sa faca intocmai... A mai luat o admitere teoria asta a mea, a mai facut o "sefa" a clasei intre timp, adica e valabila si se poate aplica oriunde in lume, in orice domeniu. Totul e sa pui adevarul cuvintelor in raporturile lui corecte fata de asteptarile tale, fata de adevarul propriei vieti si reusesti. E o conditionare teribila aici, o mare capcana: Propriile adevaruri si raporturile lor corecte fata de tine insuti. Ce se intampla cand va vedea cineva ca planul de afaceri prezentat intr-o A.G.A. e facut de unuâ cu termopane ce devenise stanjenitor o data cu debutul dezvoltarii?! Ce se intampla daca vreun profesor va citi asta si "sefa clasei" nu va avea forta de a sustine cu adevarat examenul de admitere in propria viata? Totul se poate prabusi ca un castel de nisip si nu mai e timp sa indrepti nimic. Te pedepseste viata cu masura timpului trecut inselandu-ti visele. Acum insa e mult mai putin periculos decat daca asta s-ar intampla mai tarziu cand esafodajul minciunilor construite pentru a justifica alegerea facuta va fi prea mare si prea greu de suportat, cand sentimentul ratarii desi meticulos pregatit inca din adolescenta va deveni de nesuportat. Acestea sunt adevarurile vietii mele si le puteti verifica, nu ale lor. Ce se intampla cand cineva iti refuza umarul de care ai incercat sa profiti mincinos, stiind bine ca niciodata nu vei avea puterea sa-ti respecti juramintele ci vei alege sa-ti inseli menirea alegand sa trisezi viata de care inca nu-ti dai seama ca o traiesti platind un pret teribil. In fiecare clipa a vietii murim. Asta e conditia zilei de maine si atunci macar sa te intorci in propriile adevaruri sau macar de acum sa incerci sa faci ca tu sa-ti apartii cu adevarat, sa-ti gasesti adevarurile vietii si sa le pui in raporturi firesti, naturale cu tine, cu visele tale, in valentele lor corecte. Numai pe tine te ai cu adevarat dar e cumplit de greu sa fii tu insuti cand iti construiesti puterea din renuntari si nu din victorii, cand renuntarea devine regula a conditiei de a fi si nu exceptie... "E si asta un dar facut cuiva drag..." Timpul propriei vieti trecute in dementa sacrificiului de sine pentru o minciuna abil controlata.
E si minciuna un cuvant, dar are alte energii, alte valente...
Citește pe Antena3.ro