Valentele cuvantului...

Imi amintesc de o conversatie avuta cu un prieten acum ceva vreme in urma, in fata unui pahar de J..., conversatie in care incercam sa-i explic mersul lumii din momentul in care noi oamenii ne facem planuri de a merge pe Marte... Am amintit de paharul cu licoare pentru ca alcoolul nu poate si nu trebuie sa fie vreodata premisa unui viol, ci a unor intamplari care sa tina de spirit si de idei nestanjenite de obisnuitele blocaje derivate din conventiile cotidiene.

Imi amintesc de o conversatie avuta cu un prieten acum ceva vreme in urma, in fata unui pahar de J..., conversatie in care incercam sa-i explic mersul lumii din momentul in care noi oamenii ne facem planuri de a merge pe Marte... Am amintit de paharul cu licoare pentru ca alcoolul nu poate si nu trebuie sa fie vreodata premisa unui viol, ci a unor intamplari care sa tina de spirit si de idei nestanjenite de obisnuitele blocaje derivate din conventiile cotidiene.

Adica eu, artistul, "nebunul", incercam sa-i explic managerului absolvent de filosofie la Londra cum e cu forta informatiei purtata de energia cuvintelor si care sunt valentele acestora acum in mileniul trei. Spuneam ca o gluma ramane o gluma pana in cele din urma daca nu cumva se deformeaza in ceva de prost gust si pentru a evita asta e neaparat nevoie sa dai cuvantului adevarata lui masura si sa nu-l inchizi in orizontul bidimensional al hartiei. Sunetul si nu cuvantul a fost primul! Cuvantul are cateva valente ce ii dau rezistenta structurala si anume sunetul ce-l poarta si imaginea pe care o naste. Atunci devine necesar si obligatoriu sa ai un post de radio si sa te orientezi mai apoi spre televiziune, sustinute zilnic de un cotidian, pentru ca numai atunci vei putea beneficia de toata puterea cuvantului de a transmite ideea, putere ce se traduce in cele din urma material in bani...
A ramas foarte surprins amicul de validitatea argumentelor "artistului" si se pare ca a avut suficienta minte sa ma asculte si sa faca intocmai...

A mai luat o admitere teoria asta a mea, a mai facut o "sefa" a clasei intre timp, adica e valabila si se poate aplica oriunde in lume, in orice domeniu. Totul e sa pui adevarul cuvintelor in raporturile lui corecte fata de asteptarile tale, fata de adevarul propriei vieti si reusesti. E o conditionare teribila aici, o mare capcana: Propriile adevaruri si raporturile lor corecte fata de tine insuti. Ce se intampla cand va vedea cineva ca planul de afaceri prezentat intr-o A.G.A. e facut de unu’ cu termopane ce devenise stanjenitor o data cu debutul dezvoltarii?! Ce se intampla daca vreun profesor va citi asta si "sefa clasei" nu va avea forta de a sustine cu adevarat examenul de admitere in propria viata?

Totul se poate prabusi ca un castel de nisip si nu mai e timp sa indrepti nimic. Te pedepseste viata cu masura timpului trecut inselandu-ti visele. Acum insa e mult mai putin periculos decat daca asta s-ar intampla mai tarziu cand esafodajul minciunilor construite pentru a justifica alegerea facuta va fi prea mare si prea greu de suportat, cand sentimentul ratarii desi meticulos pregatit inca din adolescenta va deveni de nesuportat. Acestea sunt adevarurile vietii mele si le puteti verifica, nu ale lor. Ce se intampla cand cineva iti refuza umarul de care ai incercat sa profiti mincinos, stiind bine ca niciodata nu vei avea puterea sa-ti respecti juramintele ci vei alege sa-ti inseli menirea alegand sa trisezi viata de care inca nu-ti dai seama ca o traiesti platind un pret teribil. In fiecare clipa a vietii murim. Asta e conditia zilei de maine si atunci macar sa te intorci in propriile adevaruri sau macar de acum sa incerci sa faci ca tu sa-ti apartii cu adevarat, sa-ti gasesti adevarurile vietii si sa le pui in raporturi firesti, naturale cu tine, cu visele tale, in valentele lor corecte. Numai pe tine te ai cu adevarat dar e cumplit de greu sa fii tu insuti cand iti construiesti puterea din renuntari si nu din victorii, cand renuntarea devine regula a conditiei de a fi si nu exceptie...

"E si asta un dar facut cuiva drag..." Timpul propriei vieti trecute in dementa sacrificiului de sine pentru o minciuna abil controlata.
E si minciuna un cuvant, dar are alte energii, alte valente...