Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Statul român a sucombat. Lui i s-a substituit statul Traian Băsescu, drept formă maximă a imposturii. În această situaţie este firesc să apară şi reflexele dictatoriale ale statului surogat în raport cu presa. Principiul statului Traian Băsescu este simplu: cine nu e cu noi este împotriva noastră.
Atitudinea de a vedea în presă un pericol pentru siguranţa naţională nu trebuie văzută ca un delir trecător al Cotrocenilor, ci ca o prefigurare a unui plan precis, a unor măsuri ce se vor lua împotriva acelei părţi a presei care nu abdică şi care nu vrea să fie cu "ei".Băsescu are un arsenal primitiv de guvernare, medieval în esenţa sa: conflictualizare, diversiune şi "vinovat e celălalt". Acuzarea presei ca pericol pentru siguranţa naţională pune în operă metodele sale de guvernare obţinând: învrăjbire, deturnarea atenţiei de la problemele grave cu care se confruntă România şi de la a-i vedea pe vinovaţii politici care au dus ţara în dezastru şi identificarea unui ţap ispăşitor în corpul presei româneşti.
Puterea este un surogat pentru dragostea absentă. Deopotrivă pentru un psihopat şi pentru un politician. şi unul, şi altul vor să fie iubiţi cu orice orice chip, chiar cu preţul suferinţei celui căruia îi cerşeşte afecţiunea. Politicianul nu are decât un singur mod de a ajunge repede şi sigur la inima românilor: prin imaginea pe care presa i-o construieşte. De aceea dragostea cu de-a sila între politician şi popor are ca preludiu presa.
