Valurile Dunării trec la Elena Udrea

Politicienii, deşi e criză, se arată vioi, ca românii care nu mai eliberează hypermarketurile nici de-al dracului. La ora la care apar aceste rânduri, Elena Udrea se chinuieşte să dea viaţă şi faţă de cabinet ministerial celor patru cămăruţe amărâte din preajma incintei premierului Boc.

Biroul lui Boc, dacă e cel moştenit de la Tăriceanu, e unul neprietenos şi mic. Dar tocmai bun.
În cazul Elenei, ministru la Turism, biroul va ilustra personalitatea blondei care a cosmetizat vizajul politicii româneşti. În ciuda aparenţei că sunt aceiaşi dintotdeauna, miniştrii Guvernului arată altfel. Mai la zi. Mai de top, de podium, de tabloid. Cu vreo zece centimetri în plus la activul lui Boc, nu mai contau nici tâmpeniile din ordonanţele de urgenţă.

Experienţa plecărilor demnitarilor la terminarea mandatului ne ajută să intuim cu ce bunuri se înzestrează miniştrii la instalare, în funcţie de apucături, cultură, venit propriu. Strategia turismului paradiziac pentru o Românie fascinantă va garnisi biroul Elenei după cum urmează: birou+calculator, laptop, floare ghiveci, masă şedinţe, măsuţă şuetă-bârfe-protocol turistic, scaune, fotolii, cactus, mop, ceas, cărţi în piele ecologică, carpete Răpirea din serai, aspirator, ilustrate cu şesuri, râuri, ramuri, palmieri, hoteluri+parcări Dali, andrele, fotografii turistice tip CFR, frigider, frumuseţi alpine din UE, ceas bucătărie copt prăjituri, şifonier, maşină de spălat, bocanci, hanorac şi ciorapi pentru munte, pentru şedinţe Guvern şi convocări Cotroceni.  
E posibil ca, în spiritul preluării a ceea ce a fost valoros în politica românească, ministrul Elena să-şi însuşească tehnica mărturisită de nea Nicu când a ajuns şeful Senatului: "Vom apela la Muzeul de Artă ca să avem ce pune pe pereţi".
S-ar defini pentru totdeauna rostul unui Muzeu Naţional de Artă.
Din câte se aude, fanfara Valurile Dunării va fi salvată prin trecerea la Ministerul Turismului, Departamentul Râuri, ape interioare, parcări.

Fanfara Valurile Dunării din Galaţi a fost secerată de ordonanţa guv. Boc privind cumulul pensie-salariu. Adevărul e că ordonanţa e şi bună şi proastă. Bună în cazul chestorilor, magistraţilor, directorilor. Mizerabilă pentru actori, profesori, medici. Este echitabilă în cazul sinecurii unui chestor care strânge într-un an 300.000 de lei. E nenorocită dacă vorbim despre Beligan. Beligan poate să facă şi 300 de ani, dacă nu şi-a pierdut minţile şi talentul e un bun naţional. Chiar dacă-l enervează pe Prigoană, şi el actor remarcabil. Chestorii cu pricina sunt inutili în orice situaţie. Seamănă cu Mitea de la Dinamo. Mitea, care n-a jucat la Ajax pe sute de mii, acum stă şi la Dinamo pe aproape juma de milion. De euro. Dar asta fiindcă a dat de Borcea şi Turcu. Firesc, dacă şi-a găsit papagalii, Mitea vrea şi indemnizaţii de stat pe tuşă. Chestorii, magistraţii, directorii să-şi găsească şi ei fraieri ca Borcea şi să elibereze bugetul pentru actori, profesori, medici.
În fine, Vadim şi-a găsit naşul. Ce n-a reuşit UDMR-ul a reuşit Ana Mureşan. Ana Mureşan şi-a făcut un obicei prost. Leşină la conferinţele de presă ale lui Vadim. O dată înţelegi. Dar deja a devenit obişnuinţă şi bănuim aici mâna lui Marko Bela, care, fără îndoială, odinioară şi-a luat şi el maşină şi televizor color cu aprobarea fostului ministru Ana Mureşan. Pe la jumătatea conferinţei de presă, Ana a leşinat. Vadim a sărit ca ars: "Am ajuns babysitter la oameni de 84 de ani?". 84 de ani. Doamne, cum trece timpul! Parcă mai ieri leşinai la uşa cabinetului Anei s-apuci o amărâtă de Dacie sau un color. S-au împuţit vremurile. "Cine o lasă pe bătrânica asta la conferinţele mele?" – striga Vadim. Dar cine o poate opri? Şi unde să leşine, în stradă? Dreptul la leşin a fost obţinut tot în decembrie, o dată cu Dacia la liber. Apropo de Marko Bela, aşa cum leşină Ana Mureşan, Marko îşi exprimă îngrijorarea. Ingratitudinea lui Geoană, "să mai stea şi pe-afară", l-a durut mai rău ca toate loviturile lui Vadim din orice poziţie.

Cum s-a întâmplat, de altfel, cu nemţii de la Serviciul Ajutorului Maltez. După ce i-au umplut de mâncare, caiete, pixuri, jucării pe nevoiaşii din Valea Mare – Dâmboviţa, au fost tâlhăriţi de indo-europenii din preajmă, care se organizaseră adecvat, care la umflat de ajutoare, care la manglit.
De aia vin şi constat, Guvernul nu mai e ce-a fost, dar nici opoziţia. Leşină cine vrea, scapă cine poate. Doar la furat e ca înainte.