Vanghelie a halit Poliţia Capitalei

Pasiunea recentă a primarului Mariean Vanghelie este să antreneze în probleme de securitate globală o "brigadă" de zece pui de pisică neagră.

La ora din noapte când edilul îşi începe programul la Primărie, mogâldeţele de smoală se aliniază pe covor, după ce în prealabil şi-au făcut încălzirea gudurându-şi cozile printre picioarele primarului. Profesorul Vanghelie se aşază în genunchi şi îşi scoate cravata ca s-o folosească pe post de motocei şi lasou.

Mâţele încep să se agite şi se aruncă una după alta prin laţul frânghiei de ocazie, apoi încep să miaune întocmai precum sirenele Poliţiei. Profesorul Vanghelie bate energic cu mâna deasupra covorului, iar puii ciulesc urechile şi se reped într-un cerc aproape concentric asupra palmei sale, dar nu-l muşcă şi nici nu-l zgârie.

"Aşa, vitejii mei, când vă înfigeţi colţii, nu o faceţi decât atunci când spun eu şi acolo unde spun eu", zice cu voce tare primarul, în timp ce biciuie podeaua cu cravata sa roşie, de bărbat de succes. Pisicile se înfoaie şi se tăvălesc neastâmpărate, mai ales că le miroase, din buzunarul de la piept al primarului, a peştişor, delicatesa pe care o preferă.

Într-adevăr, profesorul Vanghelie scoate de la piept cele două bucăţi de somon învelite într-o foaie de ziar de opoziţie. "Dacă aţi fost cuminţi, v-am luat peşte fără oase. Şi solzişorii i-am scos eu, să nu care cumva să vă înecaţi", le flutură mâţelor pe la boticuri bunătăţile aduse. Dar nu le oferă nimic deocamdată. Proba de foc a antrenamentului constă în echilibristica fiecărei pisici pe globul de pe biroul său.

Pe modelul globului pământesc, profesorul Vanghelie a făcut globul Capitalei, iar câteva beculeţe au rostul de a semnaliza graniţa Sectorului 5. Fiecare mâţă are aria sa de responsabilitate şi cum pâlpâie beculeţele respective trebuie să pună laba pe zona sa. Ce mai, deştepte pisici! Trec una după alta prin încercarea supremă şi, bucuroase, rămân pironite cu cozile în sus.

Primarul este mulţumit şi le dă prada, bucăţile de somon. Secretara ciocăneşte sfios la uşă şi, cum aude aprobarea să intre, aduce în biroul şefului un acvariu. "Dom' primar, v-a trimis preşedintele Geoană un cadou de Paşte. A zis că e pentru brigada specială!", spune şi iese să nu le deranjeze pe mâţe de la masă.

În timp ce puii de pisică, mândria lui, halesc în viteză, deschide calculatorul de pe birou şi porneşte instalaţia de video-chat. Ecranul se înroşeşte şi apare preşedintele Geoană. "Cum e, Marieane?", întreabă acesta mort de curiozitate. "Acum vedem, să se pornească şi cealaltă conexiune. Dar, zic eu, cu brigada aceasta băgată la Interne, cucerim Cotroceniul. Vom fi doi preşedinţi, tu, Mirceo, al României, eu al PSD-ului."

Între timp scrâşneşte conexiunea şi apare şeful Poliţiei Capitalei. "Mai repede, Călinescule, ce te mişti aşa greu. Ia urmăreşte tu ce echipă de şoc ţi-am pregătit", spune bucuros primarul. Pe fundal se văd cele zece mâţe negre care se ling pe boticuri şi se spală. Deodată, profesorul Vanghelie înşfacă una dintre pisici de-un picioruş din spate şi o ridică deasupra acvariului. Pisica scuipă şi miorlăie nervos.

"Comisare-şef Călinescu, ce zic eu comisar-şef, de-acum chestore, el este arma secretă, Tăciunelu', gata de acţiune la Poliţia Capitalei. Să ai grijă de el ca ochii din cap, aşa cum am avut eu de tine", râde primarul, în timp ce mâţa şi-a vârât o lăbuţă în acvariu.

Era cât pe ce să înghită cadoul preşedintelui de partid, un peştişor rozaliu, dar primarul Vanghelie l-a tras duios: "Încă nu-i momentul!".