Un prieten plin de povesti mi-a dat o carte ingalbenita, cu foi din hartie groasa, urata; la prima vedere nu prea te-mbie sa o rasfoiesti. Dupa o saptamana am dat de ea in sertar. Galbena, cuminte si cu titlul: Vechituri de Radu D. Rosetti. Am vrut sa o rasfoiesc, dar avea foile netaiate. A aparut prin anii ’30, nu scrie exact cand. Si de atunci nu s-a gasit nimeni sa o deschida si sa descopere comorile care zac intre paginile ei groase, urate, ingalbenite.
Sunt povestiri despre oameni si faptele lor de la 1918 si putin dupa. Despre lupta poporului roman pentru a-si implini visul numit Romania Mare. Despre faptele de vitejie de pe front si despre faptele de vitejie (citeste articolele) din redactia unui ziar din Iasi. Si despre patriotismul unui cofetar din Bucuresti care a profetit Romania Mare: Cand a intrat Romania in razboi, in mijlocul entuziasmului general, la vitrina pravaliei sale (...) a asezat frumos 12 cutii cu bomboane (...) 'Transcarpatine, idealul national', si cutiile aveau gravate pe ele harta Romaniei Mari, asa cum o contemplam mandri azi. Autoritatile i-au interzis bomboanele, dar el nu a renuntat. In ciuda tuturor, a continuat propaganda dulce. Vechitura, este acum comoara mea.