Vedeta săracă a presei

Nu trec prea des pe la Piaţa Romană. Nu am drum. Zilele trecute, la coloane, mi-a atras atenţia un bărbat care cerşea. Stătea calm, cu un carton colorat pe care îl ţinea pe piept. Din depărtare, am bănuit că este o pagină dintr-o publicaţie, iar titlul era: “Regizor bolnav şi sărac. Ajutaţi-mă să supravieţuiesc.” M-am uitat şi prima reacţie a fost să fug repede, să nu pierd autobuzul. M-am întors, m-am scotocit prin geantă, i-am dat nişte bani, apoi l-am întrebat cine este. Era cine scria  în articolul cu pricina. Un fost regizor. I-am luat adresa şi mi-a spus că despre el a scris multă lume. Povestea lui a apărut în multe publicaţii. Pe unele le avea cu el, într-o geantă.
Regizorul-cerşetor era curat şi blând. I-am spus că poate o să scriu şi eu.
Am ajuns la redacţie şi am căutat pe internet. Avea dreptate. Muuulte articole, multe reportaje tv. Fiecare, însă, cu aceeaşi  concluzie: situaţia lui nu s-a îmbunătăţit cu nimic în urma celor apărute despre el.
A fost regizor, a avut soţie şi un băieţel, avea o casă. A venit Revoluţia. Soţia şi copilul i-au fost ucişi şi aruncaţi într-o groapă comună. El a fost şocat, a căzut în patima alcoolului, a pierdut casa. A rămas pe drumuri, cu toată viaţa într-o valiză. Apoi i-a fost furată şi valiza. De vreo două ori a fost în pragul morţii. Şi aceasta l-a refuzat. A rămas doar el cu amintirile şi cu durerea lui.
Acum cerşeşte doar ca să-şi poată plăti chiria şi să supravieţuiască. Are o atitudine … nu resemnată. Este împăcat, s-a hotărât, nu se ştie exact când, să-şi poarte crucea.