Cei care au luat Bac-ul au trecut în etapa de a-și alege facultatea sau în aceea de a încerca să fie acceptați la una. O concurență acerbă s-a observat la unitățile de învățământ care pregătesc persoane ce mai apoi vor lucra în instituțiile de forță, vor deveni procurori, judecători ori politicieni. Că ultimii se vor apărați este un lucru evident, fiindcă specialii beneficiari de pensii provin, în cea mai mare parte, din structuri de protecție, nu-s cercetători, care au realizat descoperiri de Nobel sau sportivi cărora patria le e recunoscătoare.
Chiar așa, este incredibil, la cât de vitregă e țara, cum de mai apar creiere și mușchi olimpici. Iar bătălia purtată între absolvenți, de care am pomenit la început, vizează activități suport, mai ales acelea ce asigură ordinea și disciplina și care-s administrate și remunerate de stat, adică nimeni nu se înfige să genereze valoare adăugată brută (VAB), care înseamnă PIB şi stă la baza veniturilor ce ajung prin redistribuire la cei din instituțiile care le asigură securitatea politicienilor. Păi, dacă toată lumea păzește, cine mai creează bunuri? De fapt, fără a se realiza acestea, paza nu are niciun sens. Și nici măcar la medicină nu se mai manifestă atât de mult de interes pentru studenție, precum la școlile de pază și la cele de studii politice și administrative!
Morala e cea veche, pentru că cercul nu a devenit virtuos, ci continuă să fie vicios. Băncile abundă de norme de securitate, își „cunosc” clienții cerându-le actele la control și când depun bani, și când plătesc utilități, dar fără a le oferi însă suficiente produse. Asta se corelează cu normele europene, iar tendința legată de activitățile suport se observă cam în tot spațiul comunitar, dar cert e că, în lipsa produselor, normele de securitate nu prea au ce bani să apere. Au fost interzise „european” acțiunile la purtător, care echivalau cu numerarul când se transferau și s-a pornit o adevărată cruciadă împotriva secretului bancar, însă aceste măsuri, din păcate, au devenit mai importante decât crearea de capital, ca și responsabilitatea socială corporativă!
Și mai departe, pentru că nu se acumulează suficiente economii, care să se transforme în investiții și capital, întreaga Românie devine - după modelul băncilor - o țară de paznici. Deja sunt mai mulți cei care păzesc fabricile decât cei care lucrează în ele. Școlile sunt și ele drastic păzite, deși n-au ce oferi - în lipsa investițiilor forța de muncă nu prea se întâlnește cu tehnologia. În cele din urmă paznicii și studenții se întâlnesc la meci unde sunt buzunăriți și vegheați de jandarmi. Asta chiar dacă e greu de zis din ce activități se strâng bani de impozite, dacă fiecare-l păzește pe celălalt...
Da şi dacă sunt atât de puţini cei ce produc VAB şi bani pentru taxe nu ştiu de ce ne tot mirăm că veniturile fiscale nu se situează la 40% din PIB. Cu precizarea că avem nevoie de ofertă bogată, nu de preţuri din ce în ce mai mari la puţine mărfuri.