Ce este "foamea" in aspectul ei emotional? Lazarev spune ca foamea este o dorinta nesatisfacuta. Asta pare intru totul real, intru totul rational si exact; cand ne este foame, avem dorinta de a manca. Pentru ca n-am mancat, dorinta ne este nesatisfacuta, iar noi continuam sa simtim foamea ca pe o nevoie cat mai presanta de satisfacere. "Cand omul este flamand, are loc o emanare de energie. Orice stres este intotdeauna insotit de o emanare crescuta de energie si aceasta energie ne permite sa cream, sa ne schimbam si sa schimbam mediul inconjurator. Tocmai de aceea infometarea vindeca. Energia care este emanata elibereaza organismul de zgura, il reconstruieste si il intinereste", spune S.N Lazarev in cartea sa "Indrumar de supravietuire" (Ed. Dharana).
Iata o parte pozitiva a "foamei", a senzatiei persistente de foame, a starii de foame, care ne ingrijoreaza, ne saboteaza bucuria si, din nefericire, ne determina sa mancam mult, sa ne ingrasam si, mai ales, sa luptam cu emanatiile emotionale, cu stresul si ne-putinta de a ne controla foamea. Daca putem privi foamea ca pe o exprimare a energiei noastre, daca putem intelege ca foamea nu face decat sa ne spuna ca avem mai multa energie in acel moment, provenita din dorintele nesatisfacute ale sufletului si corpului, am produce un adevarat miracol in vietile noastre. Am reusi sa ne abtinem de la mancare, sa controlam pofta si, prin asta, sa-i permitem energiei care a generat-o sa ne intinereasca, sa ne reconstruiasca organismul, cum spune Lazarev, dar si sa ne poarte catre implinirea adevaratelor dorinte care au generat pofta de mancare. Faptul ca ne satisfacem dorinta sau pofta de mancare imediat ce ea se manifesta este un indiciu al faptului ca alegem sa ne satisfacem dorintele in mod superficial, automat si, prin asta, consumam energia in mod superficial pentru procesele de care are nevoie corpul pe moment pentru a efectua operatiunile de prelucrare a hranei. Rezervele de energie scad astfel, pentru ca nu conservam energie pentru realizarea dorintelor adevarate, ascunse in spatele senzatiei de foame. Adevaratele dorinte, cele ce ne-au adus starea de foame, nu mai au energie sa se realizeze, pe de o parte, iar, pe alta parte, energia biologica este afectata. Acele dorinte continua sa ne informeze ca "ne este foame" tocmai pentru ca ne-am alimentat incorect, ne-am alimentat mancand, iar noi avem nevoie de... implinire in alte directii ale vietii.
Cu alte cuvinte, nu ne este foame de "mancare", ci ne este foame de impliniri. Nu ne este foame de mancare, ci de iubire, de schimbari interioare, care sa ne aduca starea de implinire. Ne este foame sa fim altii, sa fim, poate, mai buni, mai calzi, mai blanzi, mai frumosi in noi insine si mai fericiti. Probabil ca de aceea pofta de mancare satisfacuta se potoleste doar pe moment, pentru a aparea apoi mai puternica, mai vijelioasa, mai indrazneata si mai greu de oprit; n-am satisfacut dorinta care a trezit-o, ci doar foamea biologica... Ideea aceasta a lui Lazarev mi se pare revolutionara, chiar daca in cartea amintita el ii dedica un capitol relativ scurt, in care pune in relatie foamea cu imbatranirea.
Cea mai buna informatie mi se pare chiar aceasta; legatura dintre foame si dorinte. Simplul fapt de a sti ca foamea este felul in care fiinta noastra ne spune ca avem o dorinta, dar si energia pentru a o implini ne poate ajuta sa ne retinem de la mancare, sa mancam mai putin si sa folosim energia economisita prin infranare pentru implinirea dorintelor sufletului. Epidemia de obezitate care bantuie prin lume ar putea fi oprita, constientizand faptul ca dorintele se ivesc din natura profunda a fiintei noastre si ca, atunci cand sunt implinite doar biologic, superficial si fara nici o cenzura, tindem sa ne inchinam placerilor, in vreme ce dorintele sufletului ne spun ca au ramas in umbra, neintelese sau intelese incorect. In consecinta, sa vezi ce-ti doresti cand ti-e foame continuu, cand ti-e foame chiar daca abia ai mancat ar fi cu mult mai important decat sa mananci.
Te constientizezi cu privire la dorintele tale, conservi energia si, in consecinta, rezervele energetice ale corpului cresc (ele scad prin satisfacerea biologica a foamei), arati mai tanar decat esti si, mai presus de toate, iti implinesti dorintele profunde, naturale ale sufletului, care-ti daruiesc sentimentul de a fi implinit, de a avea ce-ti trebuie, de a iubi si a fi iubit! Foamea nu este doar un mecanism innascut pentru a sesiza o nevoie biologica, ci – iata – un mecanism innascut, care sesizeaza si nevoile/dorintele sufletului. Cand ne e foame, sufletul si corpul ne spun ca-si doresc sau au nevoie de ceva. Daca asculti doar trupul si ii implinesti lui dorintele, sufletul neimplinit se simte tot mai flamand, asa incat simti ca ti-e foame, ti-e tot mai foame! Iar in foame este energia cea mai pretioasa, energia necesara pentru implinirea dorintelor sufletului. Cu o conditie, sa nu o consumi mancand...