Viaţa fără dreptate

"Este posibil să trăieşti o viaţă de mare satisfacţie sub ocrotirea legii", spunea unul dintre cei mai preţuiţi judecători americani, Justice Wendell Oliver Holmes, Jr.

Legea este locul libertăţii. În spaţiul delimitat de lege suntem liberi să ne căutăm fericirea şi bunăstarea. În afara legii nu mai există dreptate. Când legea e greşită, manipulată sau aplicată cu rea intenţie, cât ar fi dreptatea noastră de dreaptă murim cu ea în braţe. Asta înseamnă că legea, deci cadrul de funcţionare a libertăţii, cere nu doar drepturi individuale, ci şi reguli comune, preluate şi asumate în numele întregii societăţi.

Românii, într-o mare majoritate, după cum arată sondajele de opinie, cred că în ţara lor legea nu se aplică la fel pentru toţi, că legile pot fi greşite sau pot fi modificate cu mare uşurinţă de Guvern. La întrebarea "Ce e legea?" trebuie să răspundem precizând ce suntem obligaţi s-o respectăm şi ce înseamnă că nu o mai respectăm. O lege vagă nu este o lege sau, aşa cum se vede atât de des, e o lege nedreaptă.

Problema gravă cu care ne confruntăm apare când politicienii zilei răspund la întrebarea: "Care e funcţia legii?". Mulţi de la putere spun că funcţia legii este de a realiza un anume scop fixat de puterea politică. Problema este că scopul puterii justifică în egală măsură supunerea faţă de lege, la fel ca şi încălcarea legii. Ordonanţa Guvernului 37/2009 este un exemplu perfect. "Vom numi în funcţii publice de răspundere pe cei care ne sunt devotaţi", spun guvernanţii.

Devotamentul se măsoară în prima etapă în plata sumei cerută (de partid, cică) pentru ocuparea funcţiei. Într-o ţară a minciunii... Nu! Ţara mea nu e o ţară a minciunii! Deci, într-un sistem politic care funcţionează prin minciună şi şpagă dreptatea nu mai e recunoscută. Nu are nici faţă, nici profil. E un vis, o arzătoare dorinţă a celor ce-şi caută dreptatea. Dar e demagogie şi propagandă, şi înşelăciune din partea acelora care o împart.

Funcţia legii este aceea de a face dreptate în cele mai diferite situaţii de conflict de interese între oameni. Aşa cere viaţa. Funcţia legii mai este şi aceea de a soluţiona conflicte sociale, fixând limite raţionale pentru ceea ce fiecare cetăţean aşteaptă de la societate. Nu putem ocoli însă realitatea că legea este un instrument al politicii de stat şi va fi impusă întotdeauna prin instrumente ale statului.

Când dreptul legal al fiecăruia intră în conflict cu planurile (mai degrabă, ilegale) celor ce deţin puterea el riscă să fie ignorat sau chiar batjocorit. Exact de aceea avem în Constituţie principiul fundamental: "Nimeni nu e mai presus de lege". Cât adevăr mai e în această sentinţă constituţională? Libertatea omului, spunea J.S. Mills în eseul său "Despre libertate", este un bun politic.

Libertatea unora de a minţi şi păcăli, de a manipula şi etala lăcomia fără limite ne obligă să întrebăm: cum să mai trăiască ceilalţi, cei care mai cred în bine, când e bine, şi în rău, când e rău?

Un fals regim politic anticorupţie, un fals conducător politic "devotat poporului" au o consecinţă inevitabilă: o falsă dreptate. Mai bine spus, viaţă fără dreptate.