S-au spus si s-au scris multe in Romania despre rezultatul alegerilor din Germania.
Lasand deoparte cliseul de gandire neteda, Angela Merkel - primul consilier femeie din istoria Germaniei - , mai toate relatarile si comentariile s-au concentrat pe intrebarea: Cum vor influenta rezultatele admiterea noastra in UE?
Si cum admiterea e vazuta de poporul roman ca destuparea dopurilor la butoaiele cu lapte si miere, rezultatele scrutinului din Germania au fost cantarite cu intrebarea pomanagiului din coltul strazii: Pica sau nu ceva?
S-ar putea spune multe lucruri despre lectiile oferite noua, romanilor, de produsul confruntarii electorale din Germania.
Ca, de exemplu, faptul ca la Berlin s-a confirmat zicala: Cine scoate sabia anticipatelor, de anticipate va pieri!
Domnul Gerhard Schröder a convocat alegeri inainte de termen din credinta ca nemtii ii vor da un procentaj mai mare decat cel detinut pentru a-si continua reformele.
La nemti nu e la moda, ca pe malurile lacului rusesc al Marii Negre (vorba cancelarului nostru de la Cotroceni), metafora Revolutie. Daca ar fi fost, indiscutabil, Gerhard Schröder ar fi anuntat, cu pompa, ca se intoarce la popor pentru a-si putea desavarsi revolutia.
Urmarea nesabuintei sale?
A fost cat pe-aci sa piarda la un scor dezastruos. Dar si acum situarea sub procentajul CDU-CDU il pune in pericol de a-si pierde postul de cancelar.
Sau, ca de exemplu, faptul ca rezultatul atat de strans isi are cauza in apropierea de centru a celor doua grupari - de Dreapta si de Stanga - , pe vremuri despartite intergalactic. Numitorul comun al celor doua forte - nevoia de reforme dure, extrem de dure - a derutat electoratul. Si prima consecinta a acestei stari de spirit a reprezentat-o, adaugata prezentei la vot mai slabe decat in 2002, fuga electoratului spre alte partide decat cele dominante de decenii.
O alta lectie pentru noi, romanii, din alegerile nemtesti: uriasul rol al televiziunii.
Gerhard Schröder a reusit sa reduca diferenta care-l despartea de adversar gratie excelentei prestatii pe micul ecran. Daca ne gandim ca, la noi, Traian Basescu a castigat scrutinul gratie televiziunii, politicienii nostri trebuie sa tina cont de o realitate: bataliile electorale si nu numai se vor castiga de acum incolo la televizor.
Lectia cea mai importanta e insa alta. O lectie pe care nimeni de la noi n-a sesizat-o. I-am putea spune, metaforic, desigur: lectia Ion Iliescu in Germania.
Gerhard Schröder a inceput sa lunece la vale in sondaje dupa ce s-a apucat de reforme vizand renuntarea la statul-providenta, statul protectiei sociale, cultivat de Stanga.
Neindoielnic, Germania are nevoie de asemenea reforme pentru a-si pastra locul de primadona a economiei europene. Numai ca, in logica bunului-simt politic traditional, o formatiune de
stanga precum SPD nu si le poate asuma. In astfel de cazuri, liderii se intorc la bazele doctrinare si conchid ca mai bine renunta la putere decat sa renunte la principii. Gerhard Schröder n-a socotit ca asa trebuie sa faca. A cerut SPD sa purceada la reforme.
Rezultatul?
In partid s-a creat o disidenta de stanga, condusa de Oscar Lafontaine. Impreuna cu Gregor Gysi, rebelul a format un nou partid: Partidul Stangii.
Care partid a obtinut un scor uimitor de bun: 8,7% din sufragii.
Prin ce mijloace?
Atacand SPD dinspre Stanga.
La noi, PSD a urmat un drum asemanator cu cel al SPD. Sub conducerea lui Adrian Nastase, partidul s-a apropiat de centru. Lasand o insemnata parte a electoratului in bratele populistului Traian Basescu.
Acum, sub conducerea lui Mircea Geoana, PSD isi continua marsul triumfal spre Dreapta. Lasand de izbeliste, la Stanga, un electorat si mai dihai.
Daca Ion Iliescu ar avea acum indrazneala lui Oscar Lafontaine, faurind un partid la Stanga PSD, alegerile viitoare - anticipate sau nu - ar putea aduce surpriza unui succes. Mai mare decat chiar al Partidului Stangii din Germania.
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
