Convocat de domnia sa nu atăt de dragul votului uninominal in două tururi, ci pentru a administra o lecţie clasei politice, dovedindu-i că are de partea sa Poporul, Referendumul (sau mai degrabă plebiscitul) a arătat, in chip zdrobitor, că Poporul ascultă de clasa politică şi nu de Cel mai iubit fiu al său.
Ajuns fără să vreau marţi seara in postura de moderator al emisiunii Sinteza Zilei de pe Antena 3 (Mihai Gădea dăduse o fugă pănă la Londra), i-am intrebat pe distinşii mei invitaţi - Sorin Roşca Stănescu, Bogdan Chireac şi prof. Alexandru Radu - ce a vrut să spună Traian Băsescu, declarănd duminică, pe la 11 noaptea:
"In ceea ce priveşte Referendumul, se constituie intr-o lecţie, inclusiv pentru mine".
Mai precis am fost curios să aflu ce cred interlocutorii mei. A fost vorba de o declaraţie sinceră sau de una electorală?
Sorin Roşca Stănescu şi Alexandru Radu şi-au arătat scepticismul in ce priveşte sinceritatea acestei declaraţii. Potrivit lor, Traian Băsescu n-a invăţat nimic din lecţia oferită de Referendum. Mai optimist, Bogdan Chireac a susţinut că preşedintele a fost sincer, exprimăndu-şi convingerea că Traian Băsescu se va schimba radical după Referendum.
Deşi n-am recunoscut-o, am impărtăşit in sinea mea punctul de vedere al lui Bogdan Chireac. Traian Băsescu - mi-am spus - e un animal politic definit, inainte de toate, prin instinctul realităţilor. Deşi posturi tv precum Realitatea, aparţinănd şmecherilor, s-au străduit să-l drogheze cu iluzia unui succes era imposibil ca domnia sa să nu sesizeze dezastrul care a fost Referendumul.
Convocat de domnia sa nu atăt de dragul votului uninominal in două tururi, ci pentru a administra o lecţie clasei politice, dovedindu-i că are de partea sa Poporul, Referendumul (sau mai degrabă plebiscitul) a arătat, in chip zdrobitor, că Poporul ascultă de clasa politică şi nu de Cel mai iubit fiu al său.
Lecţia principală oferită de Referendum nu se referă la votul uninominal in formula aiuritoare propusă de Traian Băsescu, ci la raporturile Preşedintelui cu clasa politică. In cei trei ani de mandat la Cotroceni, Traian Băsescu a şantajat clasa politică ameninţănd-o cu Intoarcerea la Popor. Mulţi politicieni, dar şi mulţi jurnalişti (printre care m-am numărat şi eu) l-au luat in serios. Referendumul din 19 mai 2007 a fost primul semn că Traian Băsescu joacă la cacealma, invocănd Poporul in bătălia sa cu adversarii din presă şi din politică. Deşi ii era pusă in joc pielea, Poporul n-a catadicsit să dea năvală la urne.
Referendumul din 25 noiembrie 2007 a fost clar un test al relaţiei lui Traian Băsescu cu Poporul. Deşi Guvernul işi asumase răspunderea pentru o Lege a votului uninominal, domnia sa a convocat Referendumul, scoţănd din pălărie o variantă de vot uninominal, diferită de cea votată de Parlament. Pe intreaga perioadă a campaniei, domnul Preşedinte şi-a asumat această variantă ca fiind exclusiv a domniei sale. Chiar dacă PD şi PLD, partidele de ţăţă prezidenţială, s-au declarat de acord cu formula băsesciană, din punct de vedere practic nici liderii PD, nici cei ai PLD nu s-au omorăt să convingă Poporul de măreţia formulei. Fapt semnificativ, Traian Băsescu n-a beneficiat ca in alte cazuri nici măcar de sprijinul pe tv şi in ziare al analiştilor de serviciu.
Lucrurile sunt clare:
Consultarea din 25 noiembrie 2007 a fost găndită de Traian Băsescu drept un plebiscit - formulă prin care dictatorii vor să arate că au sprijin popular in bătălia lor cu clasa politică - şi un Referendum - formulă prin care Poporul e chemat să se pronunţe asupra unei iniţiative.
Intreaga campanie a evidenţiat astfel un Traian Băsescu incredinţat că Poporul va veni la chemarea sa intr-un gest de a dovedi clasei politice de la noi că in spatele Preşedintelui sunt peste 18 milioane de romăni.
Astfel, voit sau nu, Traian Băsescu a făcut din Referendum un examen crucial pentru domnia sa.
Examenul prin care trebuia să arate adversarilor săi că tot ce vrea domnia sa vrea şi Poporul.
Poporul i-a dat cu tifla!
Un politician lucid ar fi realizat imediat efectul catastrofal al Referendumului:
Adversarii lui Traian Băsescu au răsuflat uşuraţi şoptindu-şi:
Ameninţarea cu Poporul e un bluf!
Pe această concluzie s-a intemeiat refuzul PNL, PSD, PRM şi PC de a merge la consultările de la Cotroceni. Chiar şi formaţiunile care au fost - PD şi PLD - au tras această concluzie. Şi dacă n-au putut refuza acum invitaţia Preşedintelui, asta nu inseamnă că in viitor, cănd Traian Băsescu va intinde coarda cu liderii PD şi PLD, aceştia nu-i vor da cu flit ştiind că n-are arma Intoarcerii la Popor.
Prin discursul de după consultările de la Cotroceni, Traian Băsescu a incercat să prezinte eşecul drept victorie.
Să nu-şi fi dat seama domnia sa că adversarii il ştiu acum lipsit de arma şantajului cu Intoarcerea la Popor?
"In ceea ce priveşte Referendumul, se constituie intr-o lecţie, inclusiv pentru mine".
Mai precis am fost curios să aflu ce cred interlocutorii mei. A fost vorba de o declaraţie sinceră sau de una electorală?
Sorin Roşca Stănescu şi Alexandru Radu şi-au arătat scepticismul in ce priveşte sinceritatea acestei declaraţii. Potrivit lor, Traian Băsescu n-a invăţat nimic din lecţia oferită de Referendum. Mai optimist, Bogdan Chireac a susţinut că preşedintele a fost sincer, exprimăndu-şi convingerea că Traian Băsescu se va schimba radical după Referendum.
Deşi n-am recunoscut-o, am impărtăşit in sinea mea punctul de vedere al lui Bogdan Chireac. Traian Băsescu - mi-am spus - e un animal politic definit, inainte de toate, prin instinctul realităţilor. Deşi posturi tv precum Realitatea, aparţinănd şmecherilor, s-au străduit să-l drogheze cu iluzia unui succes era imposibil ca domnia sa să nu sesizeze dezastrul care a fost Referendumul.
Convocat de domnia sa nu atăt de dragul votului uninominal in două tururi, ci pentru a administra o lecţie clasei politice, dovedindu-i că are de partea sa Poporul, Referendumul (sau mai degrabă plebiscitul) a arătat, in chip zdrobitor, că Poporul ascultă de clasa politică şi nu de Cel mai iubit fiu al său.
Lecţia principală oferită de Referendum nu se referă la votul uninominal in formula aiuritoare propusă de Traian Băsescu, ci la raporturile Preşedintelui cu clasa politică. In cei trei ani de mandat la Cotroceni, Traian Băsescu a şantajat clasa politică ameninţănd-o cu Intoarcerea la Popor. Mulţi politicieni, dar şi mulţi jurnalişti (printre care m-am numărat şi eu) l-au luat in serios. Referendumul din 19 mai 2007 a fost primul semn că Traian Băsescu joacă la cacealma, invocănd Poporul in bătălia sa cu adversarii din presă şi din politică. Deşi ii era pusă in joc pielea, Poporul n-a catadicsit să dea năvală la urne.
Referendumul din 25 noiembrie 2007 a fost clar un test al relaţiei lui Traian Băsescu cu Poporul. Deşi Guvernul işi asumase răspunderea pentru o Lege a votului uninominal, domnia sa a convocat Referendumul, scoţănd din pălărie o variantă de vot uninominal, diferită de cea votată de Parlament. Pe intreaga perioadă a campaniei, domnul Preşedinte şi-a asumat această variantă ca fiind exclusiv a domniei sale. Chiar dacă PD şi PLD, partidele de ţăţă prezidenţială, s-au declarat de acord cu formula băsesciană, din punct de vedere practic nici liderii PD, nici cei ai PLD nu s-au omorăt să convingă Poporul de măreţia formulei. Fapt semnificativ, Traian Băsescu n-a beneficiat ca in alte cazuri nici măcar de sprijinul pe tv şi in ziare al analiştilor de serviciu.
Lucrurile sunt clare:
Consultarea din 25 noiembrie 2007 a fost găndită de Traian Băsescu drept un plebiscit - formulă prin care dictatorii vor să arate că au sprijin popular in bătălia lor cu clasa politică - şi un Referendum - formulă prin care Poporul e chemat să se pronunţe asupra unei iniţiative.
Intreaga campanie a evidenţiat astfel un Traian Băsescu incredinţat că Poporul va veni la chemarea sa intr-un gest de a dovedi clasei politice de la noi că in spatele Preşedintelui sunt peste 18 milioane de romăni.
Astfel, voit sau nu, Traian Băsescu a făcut din Referendum un examen crucial pentru domnia sa.
Examenul prin care trebuia să arate adversarilor săi că tot ce vrea domnia sa vrea şi Poporul.
Poporul i-a dat cu tifla!
Un politician lucid ar fi realizat imediat efectul catastrofal al Referendumului:
Adversarii lui Traian Băsescu au răsuflat uşuraţi şoptindu-şi:
Ameninţarea cu Poporul e un bluf!
Pe această concluzie s-a intemeiat refuzul PNL, PSD, PRM şi PC de a merge la consultările de la Cotroceni. Chiar şi formaţiunile care au fost - PD şi PLD - au tras această concluzie. Şi dacă n-au putut refuza acum invitaţia Preşedintelui, asta nu inseamnă că in viitor, cănd Traian Băsescu va intinde coarda cu liderii PD şi PLD, aceştia nu-i vor da cu flit ştiind că n-are arma Intoarcerii la Popor.
Prin discursul de după consultările de la Cotroceni, Traian Băsescu a incercat să prezinte eşecul drept victorie.
Să nu-şi fi dat seama domnia sa că adversarii il ştiu acum lipsit de arma şantajului cu Intoarcerea la Popor?
Citește pe Antena3.ro