Într-una din cele mai penibile ieşiri ale sale la microfon, noroc că serialul se încheie, Traian Băsescu a făcut miercuri seara încă o tentativă de deturna rezultatul previzibil al alegerilor, de a-i diminua efectul, spre a salva ce nu se mai poate salva: regimul său. A încercat iarăşi să-şi spele de grele păcate ciracii şi să gunoiască, fie şi prin minciuni şi diversiuni grosolane, actuala guvernare. Spre deosebire de alte dăţi, din urmă cu ani, cred că acum Băsescu, asumându-şi anticonstituţional campania pro ARD (a ajuns să uite de la mână până la gură: "Nu-s în campanie", susţinea miercuri, deşi cu câteva zile înainte afirmase că e în campanie, deoarece "ea, campania, pur şi simplu există"), Băsescu s-a crezut că e tot locomotivă. Deşi e vinovat în mare măsutră că, printr-o politică distructivă, contra naţiunii, prin tolerarea, dacă nu iniţierea unor clanuri mafiote şi clientelare, prin subordonarea instituţiilor statului, a dus populaţia la exasperare şi şi-a îngropat propriul partid.
Ultimele discursuri? Un şir de neadevăruri ţipătoare. O prezenţă mediatică ostentativă, ce l-a excedat până şi pe Cezar Preda, care a răbufnit că, din cauza monopolului steril al lui Băsescu, portocaliii nu mai au acces la dezbateri. Ultima oară, prezidentul agent electoral a dat iar cu băţul în baltă, luându-i pe români de proşti, aşa cum e deprins. A încercat din nou să transfere în spinarea Guvernului Ponta blocarea fondurilor europene, deşi: 1). Comisia Europeană a precizat că măsura a fost luată din cauza furtişagurilor, abuzurilor şi prostiilor din timpul guvernării Boc. 2). Acţiunile anticorupţie şi demersurile Guvernului Ponta au determinat deja deblocarea a două fonduri sectoriale. 3). Corecţiile financiare sunt sancţiuni dispuse obligatoriu de CE şi sunt imputabile intergral tot regimului băsist. În fine, pierdem prea mult timp cu şmecheriile şi cu sofismele lui Traian Băsescu. Trebuie însă de reţinut că acesta continuă să-şi strecoare intenţia de a faulta prin orice mijloace desemnarea unui prim-ministru USL, în speţă - a lui Ponta. Chiar cu preţul perpetuării haosului politic şi, implicit, economic şi social.
Toate sondajele, recunoscute până şi de Băsescu, dau drept sigură eşuarea jalnică la alegeri a PDL. Nu ajunge însă această certitudine. Spre a putea însă forma Guvernul, în pofida mânăriilor lui Băsescu, USL are nevoie de o majoritate parlamentară absolută, pe care i-o poate da numai o victorie cu 50%+1 din voturi. Absenteismul nu ar face decât să resusciteze cohorta de portocalii şi să-i dea posibilitatea lui Băsescu să abuzeze din nou de speculaţii legislative. Aşa cum astă vară a putut să arunce la coş voturile a 7,4 milioane de cetăţeni (90% din cei ce s-au prezentat la urne), care-i ceruseră să plece acasă.
Este limpede, restabilirea statului de drept, a democraţiei, a suveranităţii poporului înseamnă ca populaţia, cetăţenii cu drept de vot să se prezinte în număr masiv la votare. Finalizând astfel procesul început astă iarnă, când, pe viscol şi ger, în toată ţara, au cerut regimului băsist să dispară. Şi când lideri ai PDL îi numeau pe protestatari "viermi" şi "mahala ineptă". "Viermii" şi "inepţii" au duminică posibilitatea să demonstreze că sunt cetăţeni responsabili şi că, evaluând răspunderile pentru halul de prăbuşire a ţării, vor folosi o armă la care au acces doar din patru în patru ani: ştampila de vot. Prin care să opteze pentru o guvernare solidă. Nimeni nu spune că aceasta va deschide imediat robinetele cu lapte şi miere. Dar reprezintă o alternativă la certitudinea unui regim de jaf şi de abuzuri, care şi-a făcut de cap în ultimii ani. Mai vrea, mai suportă cineva încă un ciclu electoral care să se scurgă sub semnul nivelului de trai tăiat cu satârul, la ordinele cinice ale titularului de la Cotroceni?!