Viitorul suna a gol

Nu prea mai are de ce sa ne umfle rasul la bancuri cu „romanul, rusul si ungurul...".

Un sondaj UNCTAD plaseaza Romania si Rusia pe locul trei in Europa Centrala si de Est dupa investitiile straine directe din viitor. In frunte se afla Polonia si Cehia. S-a gasit, in sfarsit, o ierarhie care sa puna pe picior de egalitate mica Romanie si marea Rusie, asa cum s-a mai vazut doar la fotbal si gimnastica.

Ceea ce nu precizeaza sondajul este cat din aceste investitii din Romania vor fi rusesti, poloneze sau cehe, si nu vest-europene sau americane. De un flux invers al banilor, adica de investitii romanesti in alte tari, nici nu poate fi vorba.

Pana sa ajungem insa in viitorul acela sondat de UNCTAD ne zbatem cu prezentul. Rusii au investit deja la noi in metalurgie (CS Resita, COS Targoviste, Industria Sarmei Campia Turzii), in productia de utilaj petrolier (UPET), in rafinarea petrolului (Petrotel), ba chiar si in sectorul bancar (Banca Unirea). Au achizitionat capacitati de productie complementare cu ale lor. Nici nu conteaza ca fabricile cumparate au tehnologie invechita, principalul e ca lucreaza cu materii prime ieftine - printre care si forta noastra de munca.

Pentru ca a lipsit din joc atunci cand se vindeau fabricile din Polonia, Cehia si Ungaria, Rusia a fost constransa sa cumpere active din zonele cu privatizare intarziata: Romania si Bulgaria. Sunt singurele active pe care mai putea pune mana la pret mic si care, la un moment dat, vor face parte din Uniunea Europeana. Oricum ar fi, modul in care a procedat uriasul de la Rasarit este cat se poate de capitalist. Rusia din 2004, membra a G8, este total diferita de cea din urma cu un deceniu. Are o strategie clara. In Federatie intra investitii din UE, iar ea, la randul sau, face plasamente in viitoarele parti ale Uniunii.

Rusii aplica deci o filozofie noua. Noi nu. Un principiu vechi de cand diviziunea muncii spune ca daca vrei sa primesti ceva, trebuie sa oferi altceva la schimb. Noi obtinem cate ceva, dar fara sa facem mare lucru. Profitam din plin de trecerea de la troc la bani, adica la deficite si datorii, iar la scadenta extragem minusul din nivelul de trai. Toti cei din jurul nostru (cu care am pornit umar la umar in tranzitie) au acum capacitatea sa investeasca si beneficiaza din plin de atuurile economiilor deschise catre piata globala.

Ar fi fost greu sa aplicam si noi reteta asta pe care au mers ei? Nu chiar. De pilda, Polonia si Cehia au tacut, au adunat investitii straine, au inceput sa genereze surplusuri - exporturi si investitii - pe care le-au indreptat spre tari „second-hand". {i apoi ce sa vezi? Au ajuns puternice si stabile, iar acum, daca deschid gura, comunitatea internationala chiar le asculta.

La fel a tratat problema si Rusia. Dupa un inceput ezitant, Federatia nu a mai parut atat de preocupata de zonele de influenta, ci s-a hotarat sa exporte materii prime si combustibili. Cu banii obtinuti a cumparat tehnologie. Procesul nu s-a terminat inca, dar se poate vedea cum Federatia Rusa, cu o economie din ce in ce mai vioaie si mai inchegata, incepe sa semene din nou a imperiu.

Numai noi n-am inteles nimic nici din lectia poloneza, nici din cea ceha si nici din cea rusa. Am continuat doar sa ne facem temele la invatamantul politic. Am mentinut echilibrul precar din economie cu ajutorul taxelor, al datoriilor si al cursului de schimb. Ca dovada ca am comis o eroare fundamentala de strategie, iata ca nu ne putem permite acum nici sa reducem impozitul pe profit sub 20% si nici sa relaxam fiscalitatea asupra veniturilor. Adica nu stimulam nici investitiile si nici munca, asa cum fac cehii, polonezii si ungurii, spre disperarea Europei Occidentale, care a ajuns chiar sa-i acuze de „concurenta neloiala". {i atunci, daca nu ne permitem nimic din toate acestea, indiferent ce spun sondajele, topurile, declaratiile de intentie, nu ne putem astepta la vreo minune investitionala.

Romania ilustreaza cel mai bine zicala ca Dumnezeu iti da, da’ nu-ti baga si-n traista. Suntem asezati ideal intre Dunare si Mare, avem potential agricol si resurse minerale, avem o populatie numeroasa. Avem toate conditiile necesare, dar ele se dovedesc a nu fi si suficiente. Cu bratele si mintile noastre nu doar ca n-am adaugat destul la darurile naturii, ci le-am mai si stricat. Ce-a ramas este cumparat acum de straini, la pretul unui paradis de mana a doua. Cei care si-au folosit palmele la aplaudat pe vremea lui Ceausescu, iar apoi le-au facut palnie la guri urland „nu ne vindem tara" ar trebui sa si le plesneasca acum de frunti. Mintea romanului cea de pe urma...