“Vine Crăciunul, doamna mea…”

Visez că ninge frumos. Ninge peste mobilă şi cărţi, peste icoana Maicii Domnului. Turma de miei a văzduhului paşte acoperişul casei mele, permeabil mereu pentru îngeri. Ninge ca o concluzie, ca un final de roman de dragoste. Cei care am prins norocul de a sta pe marginea mileniului, ca pe o margine de prăpastie, ne uităm în sus şi în jos, cu aceeaşi îngrijorare. Prăpastie sau urcuş?

Cineva, din cer, îmi dictează versuri. Visez că le scriu: “vine Crăciunul, doamna mea/o za de ger parcă ne ţine/alăturaţi şi-ndepărtaţi/şi prinşi în nefireşti destine//vine Crăciunul ca o boare/ şi ca o lamă de jungher/va înroşi curând zăpada/porcul ce-a fost godac şi vier//auzi, în satul meu, departe/ colindătorii sub fereşti/şi tata nu e să-i primească/şi nici tu, doamna mea, nu eşti//am vrut să punem de Crăciun/un brad pe prispa cea de sus/să vină Moşul şi la noi/ dar viscolele s-au opus//iată pe străzi şi-n piaţa mare/în camioane şi-n trăsuri/verzi sub cereasca promoroacă/brazii tăiatelor păduri//sacrificatul lor destin/aduce-un pic de bucurie/şi-n cel mai amărât cămin/strâns în pereţi de colivie//te pregăteşte doamna mea/pentru festinul de Crăciun/spală-mi şi mie dacă poţi/cămaşa nunţii cu săpun//pune un glob frumos de aer,/vrâstat cu fulgi de Dumnezeu/şi-n pomul cel sărac ce creşte/în lutul sufletului meu”.

Visez că-i iarnă, că ninge şi că suntem, toţi, obositor de fericiţi. Afară pocnesc bice sau, cine ştie, şeriful cerului cel cu milioane de stele pe piept, îşi descarcă, în eternul jefuitor al băncilor văzduhului, coltul. Zăpadă cu tunete. Fulgeră meterezele tăriei. Intrăm în zodia sărbătorilor călărind laolaltă această mărgică de aer numită Pământ. Vom fi mai fericiţi mâine?

Politichia, ferită de anotimpuri, îşi rulează jocurile, mari şi mici. Traian Băsescu cel care a câştigat, prin partidul lui, 33 la sută din voturi (acesta este de fapt scorul preşedintelui) şi-a dublat potul. Aşa face un mare jucător de pocher. Unii se întreabă dacă îmbrăţişând aşa de strâns şi de pătimaş PSD-ul, partidul domnilor Iliescu, Năstase şi Geoană nu va fi sugrumat. Iubirea pătimaşă ucide uneori. O televiziune, într-un mare spectacol mare, a inventariat cu înalt profesionalism şi onestitate geniile României. În politică îl găsim pe Băsescu cel mare, pe Băseasca cea mică (fata cu succesurile!) şi pe Elena Udrea Băsescu (consiliera optimismului prezidenţial). Ce mică e lumea geniilor româneşti! Afară-i ger. La Sângeru de două zile ninge. În vasul porumbeilor apa e o sticlă metalică. Poţi tăia cu ea razele de lună. Vine Crăciunul. Sărbători fericite!

P.S. Prietenul meu Make, jurnalist şi patron de gazetă, mi-a tras câteva scatoalce telefonice. Mă, zice el, fiu-tău Arin a câştigat un post de senator. Cineva i l-a şterpelit. De ce nu faci scandal?

De-aia, zic eu. În acest ziar, înaintea campaniei electorale, am scris un articol care se chema “Fiu-meu candidat?

Să n-aud”. Îl avertizam atunci că politica e ticăloasă, că n-o să-l lase un minut în emisiunile tv electorale (aşa a şi fost), că o să-şi facă din poartă în poartă campania. Surpriza a fost că puştiul a obţinut aproape 9.000 de voturi, cu puţin sub Crin Antonescu şi cu mult peste alţi colegi cu notorietate. Este meritul lui şi motivul lui îndreptăţit de mândrie. Deci, Make, dă-mi pace! Îmi cer scuze celor care îmi tot dau telefoane de felicitare pentru succesul lui Arin Avramescu.

M-am plictisit să tot explic că legal a câştigat, dar de fapt n-a câştigat.