Virginitatea Senatului

Exprimându-mă în termenii, foarte sugestivi, folosiţi de preşedintele Senatului, Crin Antonescu i-a tras o palmă peste cur, bărbăteşte, Camerei Superioare a Parlamentului. A propus o dezbatere în plen pe tema Justiţiei. Vai, ce nepoliticos, ce grosolan! Ce lipsă de maniere, de delicateţe... Cu excepţia reprezentantului PNL în Biroul Permanent al Senatului, toată lumea a fost împotrivă. Adică, nu chiar împotrivă-împotrivă-de-tot, că tare ce-i mai mâncau palmele pe toţi să le tragă o scatoalcă ălora de i-au încălecat acum. Dar le era cam frică, aşa că s-au arătat bruscaţi de duritatea iniţiativei lui Crin Antonescu. Primul care a luat cuvântul, după ce preşedintele Senatului a pus pe masa dezbaterii chestiunea organizării unei şedinţe pe tema stării Justiţiei, a fost chestorul Ioan Chelaru (PSD) care a şi sintetizat întreaga “paletă”, ulterioară, de opţiuni şi a anticipat atmosfera discuţiilor spunând: “cred că am putea să lăsăm un pic subiectul, să nu ne grăbim cu el”. Au urmat, rând pe rând, Verestoy Attila, care a spus că o astfel de dezbatere ar sugera o situaţie de criză care ar afecta în sens negativ raportul pe ţară al MCV, Cristian Dumitrescu(PSD), vicepreşedintele Senatului a spus că propunerea nu se poate materializa pentru că nu există un raport pe marginea căruia să se creeze dezbatere, Pelican de la PC a spus că fiecare are dreptate în felul lui (“da, mai ales că toţi spun acelaşi lucru”, a adăugat Crin Antonescu), dar că “poate ne mai potolim şi vom avea mai multă înţelepciune că acum, la cald, toate interpretările vor fi subiective şi ne vor defavoriza”. Momentul decisiv al lamentărilor a fost marcat de intervenţia sinceră, deschisă a senatorului PSD Nicolae Moga: “Este un subiect care frige şi când ai un cartof fierbinte în mână îl arunci”. Drept urmare Crin Antonescu a renunţat la ofensivă spunând că nu vrea “să atragă dogoarea cartofilor fierbinţi asupra Parlamentului”. Dar s-a arătat nemulţumit de faptul că principalul for al democraţiei nu discută despre chestiuni foarte importante pentru ţară cum ar fi raportul MCV şi acordurile cu FMI. “Dacă doriţi să păstraţi virginitatea acestei incinte, în sensul de a nu discuta nimic esenţial, o putem face”, a conchis preşedintele Senatului.

Aici este vorba, ca să păstrăm limbajul propus de al doilea om în statul român, despre nişte fetişuri. Vai, Justiţia!, şi odată numa’ ce ne ia cu bufeuri. Da, o Justiţie corectă, funcţională, este esenţa unui stat de drept, este condiţia sine qua non a stării de civilizaţie, a perpetuării normalităţii. Păi, nu tocmai aceste lucruri justifică o dezbatere publică asupra stării Justiţiei?! Doamne iartă-mă, dar Justiţia este un serviciu public!!! Plătit de nea Gheorghe şi de tanti Leni, de profesori, de medici şi de ziarişti. De unde acest tabu? Ne-a fost impus ca unei ţări de rang inferior, incapabilă de acte inteligente şi civilizate. Nedeprinsă cu justeţea. Aşa am ajuns în situaţia de astăzi în care suntem pe extrema cealaltă. N-avem voie să ridicăm privirea din pământ pentru a privi spre înălţimile celeste ale Tribunalului. “Nu cred că e bine, domnule Barosso”. Adică, sigur că da, Justiţia trebuie să fie un mecanism care să se autoîntreţină, să se autoalimenteze în funcţionarea sa. Fără niciun fel de ingerinţe din afară. Dar, haideţi să fim lucizi, oameni maturi, asta nu înseamnă că nu trebuie supravegheat. Este vorba despre justiţie laică, nu despre Inchiziţie !!!!!!! Să se pronunţe specialiştii. Personal, pe domenii economice şi juridice nu mi-am dat niciodată cu părerea.

Târâie cu noi pe jos cu raportul MCV. Se petrece şi un mişto subtil, suntem încurajaţi, aşa, ca prostănacul clasei, pentru ca să aibă de ce să se distreze colegii deştepţi. De ce să nu discutăm părerea pe care o au alţii despre noi? Aşa cum putem, cu mintea noastră slabă. Să tragem nişte concluzii. Au dreptate, atunci să facem ceva. Da’ dacă n-au dreptate? Adică cine decretează că adevarul se află exclusiv într-o singură parte? Neputinţa, numai neputinţa.