Vom trăi mai bine! Boc se autoproclamă "garant"

Se poate început de an fără ciulamaua unui discurs? Nu se poate! Domnul Băsescu, fugărit de popularitatea primarului cu bisturiu din Bucureşti a ales să cânte, ca un cocoş care simte că în ograda lui e altul mai tare, pe gardul Pieţei Sfatului din Braşov. În prăjeala şi amestecul de ingrediente al discursului, liantul l-a făcut aceeaşi tehnică, ştiută. Preşedintele ne asigură că vom trăi în 2009 mai bine. Cum?

Păi cum, cum? Guvernul, pe care-l va conduce nu de pe Crucea vârfului Caraiman, ci direct din odăile largi ale Palatului Victoria, lucrează pentru noi. Domnul Boc, cutia sa de rezonanţă, a răspuns de la Cluj cu aceleaşi vorbe.
Boc promite, autoproclamându-se "garant", că vom trăi bine. Să-l audă Dumnezeu! Eu, dacă-l aud (şi ca mine, atâţia), nu-l cred. Vom da din primul minut, din prima secundă de guvernare, lefurile mărite cu 50 la sută ale profesorilor. Altfel, legea, fiind aprobată de Parlament şi validată de preşedinte, ne exclude din rândul ţărilor civilizate şi democratice. Ciuciu, era să zic, dar nu ştiu exact semnificaţia cuvântului, aşa că nu mai zic. Vom asigura mii de noi locuri de muncă! Guvernul precedent promisese 1.000 euro primă pentru firmele care angajează un şomer. Prognoza pentru acest an este că vom avea un milion de şomeri. Bonificaţia a fost abrogată în prima şedinţă a noului Guvern. Pensii mărite, scăderi de impozite? Vrăjeală! Cum să-l cred eu, atunci, pe domnul Boc, mai important acum pentru televiziuni decât războiul din Gaza?

Psihologic, domnul Boc s-a schimbat. Pensulele care combină aluatul fiinţei sale cu vopsele cerebrale şi sufleteşti au adăugat un surplus de pigment al îngâmfării. Mi-a rămas în cap o imagine. Domnul Boc urcă, flancat de doi bodyguarzi, scările Palatului Victoria. Nu-s decât câteva trepte. Se apropie de ele cu mers crăcănat. Am tresărit. Poate premierul s-a îmbolnăvit de Sărbători de hernie, i s-a umflat o gogoaşă în nădragi şi nu-i mai îngăduie să-şi alăture picioarele.
Am observat acelaşi mers la Medvedev, preşedintele Rusiei. Simptomul mersului lăţit, survenit imediat după ungere, e unul mimetic, mi-a explicat un psiholog. Medvedev îl imită pe Putin. Pe cine imită Boc? Nu, premierul nostru nu imită pe nimeni. E o boală politică. Ea se manifestă nu la cap, ci la picioare.
Un crac de pantaloni, în mers, ia distanţă faţă de celălalt crac. De aici o impresie de bărbăţie excesivă care nu mai încape în spaţiul biologiceşte cuvenit. Dacă o ţine tot aşa până la isprăvirea mandatului, domnul Boc se va deplasa ca gimnastele, în şpagat. Am uitat să spun că în uşa exterioară a Palatului Victoria, domnul Boc era
aşteptat, obsecvios, de domnul Pogea, adjunct pe linie de firmă şi de partid al domnului Videanu. Nu poţi intra la birou salutat doar de portari. Bleaga aia de regină a Angliei se lasă salutată doar de Garda Regală. La noi, valetul preşedintelui e premierul şi, pe cale de consecinţă, premierul trebuie să beneficieze de salutul cu căciula în mână al miniştrilor.

Pomeneam adineauri numele domnului Videanu. Şi el tare şi viril în promisiuni. Domnul şef al economiei garantează că România n-are şi nu va avea probleme cu gazele naturale.
Dar, zic cei de la gaze, presiunea în conducte a scăzut cu circa 30 la sută, iar moţata aia de Iulia Timoşenko (o recunoşti după cocul împletit parcă dintr-o funie de spânzurătoare, pe care şi-l dă jos seara) dă cu jula în Ucraina. Fals, zice domnul Videanu. Avem! Ce avem? Avem deocamdată o factură dublă la gaze pe luna decembrie. Asta e o certitudine.

Războiul din Gaza face victime.
Victimele sunt, ca toate victimele, nevinovate. De ambele părţi. Gerul face şi la noi victime nevinovate. Ce vină au bătrânii şi copiii care au murit de ger în aceste zile? Nimeni nu le contabilizează numărul. în Afganistan, militarul Paraschiva a fost făcut ţăndări de o bombă talibană. L-au cusut de trei ori, adunându-l de pe jos, medicii americani. Militarul, zice-se, respiră încă. Va răspunde vreodată politica pentru aceste victime?

Azi e Boboteaza. La mine în sat, la Sângeru, în crucea nopţii, când era gerul mai mare, fetele se scăldau sub stelele îngheţate în apele Cricovului. Imitarea botezului lui Iisus în apele Iordanului se făcea cu un tâlc nu îngeresc, ci lumesc. Fetele care se îmbăiau goale în apele râului în noaptea de Bobotează, se măritau mai iute. Bunică-mea, care s-a scăldat, s-a măritat, iar la 18 ani a avut-o pe mama.
Mama, care nu ştiu dacă s-a scăldat în Cricov de Bobotează, m-a făcut pe mine tot la 18 ani. Datini de Sărbători. Viaţă şi moarte. Nici bunica, nici mama nu mai sunt.