x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Vorbă multă, minte puţină

0
Autor: Dan Dumitrescu 31 Mar 2008 - 00:00

Brichetă, şurub, butoane, precedent, antepronunţare, premeditare, decorare, trădare, răzbunare, frustrare. Vorbe, vorbe, vorbe. Vorbe multe, minte puţină.

Brichetă, şurub, butoane, precedent, antepronunţare, premeditare, decorare, trădare, răzbunare, frustrare. Vorbe, vorbe, vorbe. Vorbe multe, minte puţină. Comentariile care au acompaniat evenimentele de la meciul Rapid – Steaua, comentariile care au însoţit reacţiile în lanţ ale respectivelor evenimente sunt pur şi simplu aiuritoare. Îmbibate de pricină, de subiectivism, de ignoranţă, dar mereu pretins academice, imparţiale şi dincolo de orice interes meschin. Maldărele de gunoi tind să blocheze total ieşirea din criză. Eu, cel împroprietărit vremelnic cu privilegiul de a mă exprima în public, am considerat că este cinstit să recunosc, la fel de public, pentru a fi corect interpretat, că simpatizez echipa Steaua. Spre deosebire de alţi colegi care pretind că pe ţeasta lor poate fi aşezată în echilibru cumpăna lumii, eu îmi recunosc slăbiciunile omeneşti, străduindu-mă în acelaşi timp să frânez pornirile partizane înainte de a depăşi pragul dintre rezonabilitate şi orbire.

 

Trebuie să cumpănesc şi de această dată între raţional şi subiectivism. Grea încercare! Ca simpatizant al Stelei aş vota cu două mâini pentru rejucarea meciului şi acceptarea rezultatului din teren. Fiindcă nu vreau ca peste ani, peste mulţi ani, chiar şi nenăscuţii de astăzi să comenteze că Steaua şi-a atins obiectivul fugind de adevărurile competiţiei. Paranghelia de la Cotroceni, în cadrul căreia primul matelot al ţării s-a dat în bărci cu arbitrul Alexandru Deaconu, mă determină să fiu şi mai categoric în susţinerea rejucării meciului. Dar o astfel de atitudine, bazată pe orgoliul hrănit de implicarea subiectivă, este contradictorie cu poziţia pe care am adoptat-o întotdeauna faţă de golăniile din fotbal. Când invocam necesitatea unei atitudini intransigente în combaterea răului. Când spuneam că locul trebuie chiuretat adânc, deoarece prin badijonări, alifii şi praf de sulfamidă nu lecuieşti cancerul fotbalului. De aceea, fără a mai ţine cont de imaginea şifonată a Stelei, fără a mai ţine cont de victimele colaterale, salut atitudinea intransigentă a federaţiei.

Sancţiunile adoptate în Comisia de Disciplină a FRF sunt binevenite. Dar ele în sine nu rezolvă decât un caz particular. Greul abia acum începe. Precedentul incită, precedentul ridică ştacheta fermităţii la un nivel fără trepte de coborâre. Dimpotrivă, trebuie apăsată şi mai tare pedala pentru a face faţă răzvrătirii celor curentaţi de croşeul schimbării.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Serviciul de email marketing furnizat de