Vrăbiuţele lui Băsescu

“Domnul consilier general Ţică e soţul fostei secretare a lui Traian Băsescu. I se spunea Vrăbiuţa, vă mai aduceţi aminte? Iar DNA e ocupată cu granguri din PSD şi PNL, nu-şi pierde vremea cu nişte amărâte de... necuvântătoare”

Cazul semnalat de Jurnalul Naţional privind o tânără “bătrânică” de 29 de ani, care a primit repartiţie de la Primăria Generală a Ca­pitalei, pe vremea lui Traian Băsescu, este chiar mai interesant decât dacă fata actualului preşedinte însuşi ar fi primit o astfel de repartiţie.

După alocarea sie însuşi a casei din Mihăileanu, pe vremea când era primar general, nu ne-ar mai fi crispat chiar atât de tare ideea că Traian Băsescu i-a aprobat şi propriei fete, pe-atunci poate chiar timidă şi inocentă, un spaţiu de locuit. Dar, cum spuneam, altceva mi-a atras atenţia mie, şi sunt convinsă că şi altor privitori, la discuţiile pe această temă.

Într-o perioadă când creditele imobiliare nu erau nici măcar ca acum accesibile, în sensul ofertelor multiple de la bănci şi a unor comisioane şi dobânzi cât de cât rezonabile, singura, dar singura şansă a unei tinere familii era să primească o repartiţie de la stat. Din informaţiile pe care le deţin erau peste 10.000 de cereri de case depuse la Primăria Capitalei, ce reprezentau cazuri de la disperate la vai de mama lor, cu adevărat probleme de sănătate, financiare, locative, unele dintre ele datând de ani întregi.

Dar, ce să vezi, nici numărul mare de copii dintr-o familie, nici boala vreunui tânăr, nici altceva nu îl emoţiona pe primarul general de pe atunci şi sunt convinsă că nici pe consilierii generali, precum cererile venite din partea funcţionăraşilor de pe la primării, ministere, guvern, comisii, comitete, regii ale statului.

Şi, firesc, apare întrebarea: Cine erau, de fapt, acele persoane? Cine ocupa şi atunci şi sigur ocupă şi acum aceste posturi sigure, călduţe, unde nu trebuie să transpire prea mult cu munca şi unde avansarea are, în cele mai multe dintre cazuri, alte criterii decât efortul şi sudoarea frunţii? Fireşte, aceste câteva mii de favorizaţi ai sorţii erau tot fii, fiice, nepoţi, soţii, cumnate, nurori etc. ale celor din politică ori ale celor cu funcţii mai înalte în acelaşi sistem ticăloşit, condamnat de Traian Băsescu în campania din ’94, acelaşi sistem corupt, despre care vorbeşte acum şi acelaşi sistem îmbâcsit de noua nomenclatură, răsărită după căderea celei ceauşiste.

Toţi tinerii care au depus vreodată o cerere de casă la primărie şi au sperat sincer că le va veni şi lor rândul odată şi-odată au aflat acum de ce nu s-ar fi încadrat în veci în criteriile de urgenţă. Păi, fără pile şi relaţii, cum ar mai putea fi la putere şi acum dictatura lui sie însuşi, alimentată de cei mai mulţi politicieni care s-au perindat pe la putere, inclusiv cel care ţipă cel mai tare pentru dreptate, onestitate, corectitudine. Noroc că râde şi el la finalul vorbelor de ceea ce spune, şi atunci i se mai poate găsi o circumstanţă atenuantă.

Şi la fel de dramatic este şi cazul acordării, cu încălcarea  legii, a unor terenuri şi spaţii verzi sau aparţinând unor baze sportive, în scopul dezvoltării imobiliare. Răspunsul dat de consilierul general Horaţiu Ţică cum că nu e treaba lui să ştie unde se află un teren pentru care se acordă PUZ şi despre care se face vorbire în şedinţe – acel neinteresant teren fiind Ştrandul Tineretului, de exemplu, acordat cu o chirie de sub un euro, pe 150 de ani, omului de afaceri Puiu Popoviciu şi asociaţilor săi – mi se pare că frizează absurdul.

Însă îmi revin repede şi găsesc o explicaţie  tupeului grosolan: domnul e soţul fostei secretare  a lui Traian Băsescu. I se spunea Vrăbiuţa, vă mai aduceţi aminte? Iar DNA e ocupată cu granguri din PSD şi PNL, nu-şi pierde vremea cu nişte amărâte de... necuvântătoare.