Ziare vechi

UN PORTAR de noapte primeste de la femeia de serviciu ziare vechi. Pe om nu-l intereseaza politica, dar, fiindca n-are nimic de facut, parcurge de la un cap la altul presa de acum o luna sau de acum un an si ia aminte la tot ce citeste. Traieste intens intamplari si conflicte, insa decalat si amestecat. Intr-un jurnal de acum o luna scria c-a murit Brucan, iar a doua zi, intr-altul, tiparit in urma cu un an, scrie ca e bine mersi. Portarul nu se uita la data aparitiei. Ce conteaza data, ce importanta are ordinea evenimentelor, cand marfa e gratis?! Adevarul e una, profitul net al portarului alta. Portarul ar comenta noutatile din ziarele vechi cu cineva, chiar si cu femeia de serviciu. Dar cum sa te intelegi cu o persoana care nu citeste ca orice om serios ziare vechi, ci doar reviste vechi?

CINEVA spune in gluma c-a aparut in librarii "Spaniola pentru capsunari". Foarte interesat de subiect, un domn, prezent la taifas, colinda orasul intreband de carte. Librarii gasesc ca informatia e verosimila si dau telefoane le edituri. Patronii editurilor isi cearta redactorii ca le-au luat-o altii inainte. Vestea face inconjurul urbei si tot mai multa lume intreaba de "Spaniola pentru capsunari". Iar cum librarii nu pot sa le spuna clientilor lor ceva ce nu cunosc, recurg la politeturi comerciale: Ne pare rau, am avut, dar s-a terminat.

CITESC cateva publicatii pe ascuns, ca sa nu fiu vazut cu ele in mana si sa trebuiasca sa ma explic. Cu unele articole din aceste gazete imunde imi potolesc nevoia de abjectie. Stiu ca atacurile la politicieni sunt mincinoase, ca informatiile cuprinse in articole sunt scoase din burta. Totusi, consum textele cumva in compensatie, multumit cu faptul ca eu n-as indrazni niciodata sa semnez asa ceva. Imi rezolv astfel fierea care se aduna in mine prin delegatie. Nu cred ca-s singurul care se simte razbunat prin marsaviile altora. Educatia ma opreste sa fac o multime de lucruri, dar asta nu inseamna ca nu poftesc la ele. N-ar fi exclus ca unii din cititorii tipariturilor de scandal sa fie, ca si mine, meseriasi stimati pentru ce scriu, insa vulnerabili in multe din cele ce simt. Nu in ce gandesc, ci in ce simt.

MULTI ARTISTI socotesc ca uratul din vietile lor e motivat si chiar certificat istoric de uratul din vietile unor celebritati. Ca nu esti mare artist, daca nu ai reactii si activitati reprobabile in marginea creatiei. Cunosc pictori care au devenit alcoolici imitandu-i pe profesorii lor. Altii si-au parasit nevasta si copiii, fiindca un idol cu faima mondiala a trait bezmetic. Exista artisti atat de porniti pe imitatie, incat imita un anume tip de ratare.

SI CELULARELE INNEBUNESC. Al meu, dupa ce-l tin un ceas-doua inchis, imi vine imediat cu un mesaj de la Dumitru Graur. Ca e zi sau noapte, ca e vara sau toamna, ca se potriveste sau nu, celularul, odata deblocat, ma intampina cu evlavioasa zicere "Hristos a inviat!". O fi existand el si un Paste al digitalului, altul decat al crestinilor. Un Paste continuu, electric, in afara cutumelor religioase. De fapt, nu celularul s-a ticnit, ci eu, care ii raspund: Adevarat a-nviat!