Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ziua faptei concrete a sosit. Astazi, cum-necum, se va juca meciul Steaua – Twente. Scriu joi dimineata si ceea ce scriu va ajunge la cititori atunci cand verdictul intamplarii din Europa League va fi deja cunoscut. Orice incercare de a comunica despre framantarile premergatoare unui astfel de eveniment devine, asadar, inutila. Nu pot trece insa cu vederea faptul ca disputarea meciului Steaua – Twente, indiferent de rezultatul cu care se va fi incheiat el, va produce o tristete iremediabila in randul celor obisnuiti sa mestece idei putine si fixe.
Silitorii senzationalului de fundul curtii n-au decat sa conduca pe ultimul drum unul dintre subiectele care le-au uzat mult prea mult existenta in ultimul timp. N-au incotro. Al lor este de-acum regretul etern. Fiindca nu mai pot executa broderii abracadabrante pe tema debutului Stelei in primavara europeana. Nu mai pot aconta, prosteste sau doar curveste, agatarile catastrofice numai bune sa compromita meciul cu Twente chiar si inainte ca acesta sa se intample. Nato-Arena nu a fost doborata de nametii atomici, baloanele lui Andone n-au anulat mortal pofta de antrenament a stelistilor, stagiul pregatirii montane si antrenamentele mult prea numerice la care s-a dedat Piturca nu au decimat pana la sub unspe lotul lui Ilie Stan, iar oficialii UEFA au demonstrat ca nu venisera la Bucuresti doar pentru a anunta un scor de 0 – 3 fabricat prin dusmanoase masuri disciplinare.
Falimentul fanteziilor bolnave a fost deja consemnat prin intamplarile concrete ale disputei. Sunt ferm convins ca pricinosii isi vor conserva pornirile, reconditionate insa in functie de verdictul partidei. Rezultatele meciurilor din Champions League care au monopolizat in mod deosebit interesul microbistilor, asteptate sau chiar surprinzatoare, ma starnesc spre un exercitiu de imaginatie, exercitiu care functioneaza dincolo de evidenta diferenta de valoare existenta intre competitii si competitoare.
Barcelona a deplasat la Leverkusen imaginea sa de calau al fotbalului. Victoria repurtata de spanioli impotriva nemtilor cu 3 – 1 nu a tulburat de nici un fel asteptarile pariorilor. Iar comentariile s-au asezat cuminti in consemnarea unei normalitati de fapt. Meciul AC Milan – Arsenal, in schimb, era creditat prin ideea unui aproximativ echilibru de forte. Dar AC Milan a surclasat asteptarile, pedepsindu-i pe Arsene Wenger si echipa sa prin severitatea unui 4 – 0 de toata frumusetea. Dar nici comentariile ispravii de pe San Siro n-au zburdat in fatasmagoric.
Au vizat doar fotbalul, asa cum s-a intamplat el. Fiindca nimic nu putea fi mai frumos decat golul lui Kevin Prince Boateng sau serviciile lui Zlatan Ibrahimovici. Sunt convins insa ca aceste exemple nu vor forta realitatea de pe la noi. Fiindca fotbalul si pozitionarea noastra fata de adversar conteaza mai putin. Rezultatul cu care se va fi incheiat meciul Steaua – Twente nu va reprezenta decat pretext al disputelor tatesti care persecuta fauna din fotbalul intern. Un fotbal al viciilor profunde si al orgoliilor prostesti.
