Abia aştept să înceapă turneul final al CM. Nu-mi sunt foarte aproape interesele care se joacă în respectiva competiţie, nu sunt stârnit de pasiuni cotropitoare, n-am afinităţi de suporter pentru vreuna dintre combatante şi nici măcar n-am fost vreodată contributiv la casele de pariuri. Aştept totuşi cu nerăbdare debutul turneului final al CM doar pentru că informaţiile venite din Africa de Sud vor mai trece cumva în rezervă subiectele lâncezite pe care presa sportivă le livrează la ora actuală în ambalaj de n-am încotro. Nu zic, Doamne fereşte!, că zvonerii vor trece definitiv în şomaj, că vor dispărea definitiv servitorii minciunii. Dar în concurenţa cu realitatea proaspătă sper să dispară cel puţin făcăturile duioase lansate pe piaţă de nişte robi ai infantilismului. Şi zic infantilism doar pentru că nu am ales calea sincerităţii maxime.
Una dintre informaţiile ultimelor zile care m-au amuzat copios este cea legată de instalarea lui Laurenţiu Roşu în fotoliul de preşedinte al Stelei. Şi, să fim bine înţeleşi. Îl cunosc bine pe Laurenţiu Roşu şi chiar îl apreciez. Este un băiat cuminte, un băiat la locul său, un om care nu ar intra în conflict nici măcar cu scaunul pe care se aşază. Apoi, experienţa profesională şi cea de viaţă acumulate în ţara unui campionat pretenţios pot să fi făcut din Laurenţiu Roşu un bun diriginte al fotbalului. Dar cred că tocmai aceste calităţi îl fac pe Laurenţiu Roşu total incompatibil cu funcţia propusă. Cred că Laurenţiu Roşu, doar un fost fotbalist cu vreo opt ani de practică în producţie făcută prin Spania, ar fi victimă sigură într-un fotbal în care sunt licitate calităţile unor prezidenţiabili de talia şi deprinderile lui Dinu Vamă sau Mihai Stoica.
Şi mai cred că nimeni, în afara naivilor din presă, nu s-a gândit la punerea în scenă a unui astfel de ritual al sacrificiului. Iar faptul că Victor Piţurcă s-a gândit, în primul rând, la un preşedinte de talia lui Valentin Alexandru, dovedeşte că viitorul posibil antrenor al Stelei ştie pe ce lume trăieşte şi că nu el este cel care a stat la baza invenţiei cu Roşu preşedinte. Este adevărat că Victor Piţurcă l-a contactat pe Laurenţiu Roşu. Dar l-a contactat doar pentru a-i cere părerea în legătură cu nişte fotbalişti pe care Laurenţiu îi cunoaşte din Campionatul Spaniei.
Umorul involuntar îmbogăţeşte repertoriul demn de Vacanţa Mare şi atunci când se încearcă justificarea faptului că Răzvan Lucescu nu va mai face deplasarea la turneul final al CM. Victimele credulităţii infantile consideră că preţul camerei de hotel (600 de euro pe noapte) l-ar fi aruncat pe selecţioner în braţele zgârceniei. Bună gluma! Dar nu pot consuma după poftă porţia de amuzament astfel servită când observ cum este trecut cu vederea un amănunt cu mult mai interesant decât "zgârcenia" lui Răzvan Lucescu. Delegaţia trimişilor noştri la locul faptei este completată de Adalbert şi Kassai.
Un singur federal care face cât doi atunci când vorbim despre merite şi competenţe. Merita generalul federal, mai mult decât un Belodedici, să zicem, o asemenea recompensă. Belodedici ar fi fost atent doar la joc. Pe Kassai, în schimb, împărtăşirea experienţei în materie de jocuri îl va îmbogăţi în beneficiul viitoarelor manevre din fotbalul natal.