Pentru credincioşii creştini, ortodocşi şi catolici deopotrivă, vinerea dinaintea Paştelui este Vinerea Patimilor sau Vinerea Mare - ziua în care Iisus Hristos a fost răstignit pe cruce. Din acest motiv, este zi de doliu şi de post negru pentru creştini. Răstignirea nu era practicata de evrei. Cu exceptia crucificării a 800 de locuitori ai Ierusalimului de catre regele Alexandru Ianeul în 87 i.Hr., în Palestina această pedeapsă era aplicată doar de către autoritatea romană. Cel care primea condamnarea la moartea pe cruce, era dezbrăcat de haine, biciuit şi obligat să parcurgă drumul până la locul execuţiei, cu bârna orizontală a crucii în spate, legată de mâinile intinse. Sentinţa era pronunţată de catre conducătorul provinciei într-un loc public. Din Scriptura aflăm că după ce Hristos a fost biciuit, Pilat, guvernatorul roman al provinciei Iudeea (26-36 d.Hr.), spălându-se pe măini, rosteşte sentinţa. Mântuitorul Hristos este trimis spre locul răstignirii, purtându-Şi crucea. Ajuns la locul executiei, braţul orizontal al crucii era fixat, cu ajutorul cuielor, de braţul vertical înfipt din timp în pamânt, iar picioarele condamnatului puteau fi aşezate pe un scăunel, ceea ce uşura durerile, dar lungea supliciul. Picioarele puteau fi şi ţintuite fără sprijin, usor îndoite, cu tălpile lipite de stâlpul vertical. În vârful acestuia se fixa o scândură pe care era consemnată vina condamnatului, în cazul Domnului: "Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor".