A fost odată pasiunea

A fost odată ca niciodată o poveste de dragoste. Sau de-nflăcărare. Un timp în care fata şi băiatul descopereau sărutul. Fetele-şi piteau păpuşile adânc în dulapuri şi se furişau în dormitorul şi-n dulapurile mamei să cotrobăie printre farduri şi pantofi cu toc. Băieţilor li se părea brusc mai interesant s-alerge după fete decât după minge.

SĂRUTUL. Pe urmă, vremea istorisirii primului sărut. Tremurat, nătâng. Muşcat. Brusc, repezit. Când te loveai stângaci de dinţii iubitului sau ai iubitei, în goana de-a lua cât mai mult, cât mai repede. Să umpli momentul până la refuz.

DORINŢA. A urmat apoi dorinţa. De mai mult. Au urmat atingerile şovăielnice, ne-ndemânatice, căutătoare. Febra. A venit pasiunea. Freamătul. Deliciul interzis. Apoi priceperea.

EXPERIENŢA. Descoperiri peste descoperiri. Sâni de diferite forme. Funduri plate sau bombate. Şolduri late, talie subţirică. Unghiile roase de la mâna unei liceene nebunatice şi unghiile lungi, întreţinute, ca o baghetă magică, ale unei tinere sigure pe ea. Un băiat parfumat cu esenţe tari, din sticlele tatălui. Un sărut zgâriat, de la mustaţa abia mijită. O joacă. Un bărbat solid. Puternic. Hotărât. Învăţare.

DOI ADOLESCENŢI. Tatonări, priviri, sclipiri. Jenă, emoţii. O prietenie, o relaţie. O căsătorie. Alt registru. Vremea marilor întrebări. A marilor necunoscute, a marilor probleme. Un timp al siguranţei şi-al incertitudinii în dozaj egal. Un timp al fericirii şi-al temerilor. Al dăruirii şi-al frustrărilor. Al compromisului şi-al împlinirii. Un timp în care orice dat are şi-un luat.
Vremea când să faci dragoste înseamnă chiar să faci dragoste. Poate mai rar, poate mai aşezat, poate mai potolit, poate la fel ca înainte, poate mai relaxat, poate mai căznit, poate eliberat, poate furiş, când ai copii. Vremea când să faci sex înseamnă chiar să faci sex. Sălbatic, nevrotic poate uneori. Când după multă dragoste tihnită, multe facturi, multe frecuşuri, după multă gospodărie, supermarketuri, valize, concedii, cadă, rufe, aragaz, lapte, pâine, tocăniţă, te-aşezi la o sticlă de vin şi te regăseşti, ca de mult, într-o căutare exaltată de-mplinire fizică.
Fiecare scenă, cu actorii ei.

STUFF BYANUŞKA

SCUIPĂ TOT. Îmi respect colegii de trust, ba chiar pe unii îi simpatizez în mod particular. Aşa cum e şi cazul lui Cristi Brancu. Pe care îl simpatizez mai mult, strict profesional vorbind, atunci când face emisiune fără coprezentatori. E un tip extrem de volubil, inspirat, spontan, aruncă replici inteligente, ironic-candinde. Genul acela care ştie să arate cu degetul, dar fără să fie grosolan. Posedă o fineţe a discursului care îl delimitează de majoritatea celorlalţi. Însă deunăzi mi-a fost ciudă pe CB. A avut-o invitată pe Oana Roman, cu care a dezbătut fugitiv subiectul afişării mediatice a relaţiilor sentimentale ale Mihaelei Rădulescu. Scurt, elegant. Atâta doar că la un moment dat invitata Oana părea c-ar linge o acadea, nu c-ar dezbate subiectul. Cu alte cuvinte, era excesiv de linguşitoare la adresa subiectului. Dat fiind că dl B este un tip, pare-se, cu niscai coloană vertebrală, nu s-a putut abţine şi-a şuierat printre dinţi către Oana cum că ar face bine să se oprească aici. Pentru că ştiu amândoi diverse altele care mai bine rămân nespuse, şi-atunci să nu-l stârnească. Bravo, de apreciat măcar sugestia lui CB. Din păcate, m-am ofticat că nu ne-a zis exact despre ce e vorba. Poate dacă o schimba vreodată trustul...

ŞTIRI "ASUMATE". Încă un amănunt. Cred că paparaţii, în general, suferă de nesimţire cronică. Dar, pe de altă parte, oamenii îşi fac datoria. Apropo, pe ecranele noastre sunt câteva vedete care fac rating. Şi nu vorbim doar despre cele care apar toată ziua bună ziua în fiţuicile de bârfe. De unde rezultă că, cel mai probabil, multe din "ştiri" sunt comandate. Aşa că să ne plângem mai cu măsură că vai ce i se întâmplă lu’ cutare şi lu’ cutare. Vorba Oanei Roman, o femeie înţeleg învăţată, care spunea despre Mihaela Rădulescu că e o tipă "asumată". Ce-o mai însemna şi asta în limba română... Atunci e bine, bravo!