Adrian Diaconu + Un arcuş în corzile ringului

Adrian Diaconu. Multumeşte tuturor. Un nume al victoriei, al clipei de glorie. E numele nostru din această seară de aprilie.
Mulţumesc Adrian Diaconu! Celor ce am fost şi celor ce vor veni ca învingători...

Ştiinţa adunării în ambiţie a stopilor de efort, de pasiune şi de restricţii. E vorba de sport, o alta imagine a confruntarii.

Telecomanda. Zapping TV de sîmbătă seara. M-am apropiat cu reţinere de meciul de box, comod şi nărăvit la privitul altor apucături sportive. Ademenit de fiorul mîndriei naţionale am intrat în luptă. Am dat, am eschivat, am incasat. Croşeu, directă de stînga, pas lateral, uppercut - la ficat. A naibii de grea e şi menirea de spectator. Directă de dreapta. Gong. N-ai timp să răsufli. o luăm de la capăt. Meciul m-a cucerit prin acurateţea loviturilor, linii de forţă expresie a baletului ipotetic dintre minte si muşchi, rareori vizibil atît de clar. Participarea a fost totală, simţeam cum pleacă lovitura dar opream discret materializarea faptei, am urlat, am icnit la lovituri. Tratament cu adrenalina în doze de trei minute, de douăsprezece ori, una după alta.

Mi-am promis solemn a fi duşman pe viaţă produselor "reclamate" pe ecran îm pauzele dintre reprize, cînd mi-aş fi dorit să revăd momente din lupta ce mi-am asumat-o şi nu incitări la consum cu zdrăngăneli, maimuţoi şi animaţie.

Mi-au tremurat genunchii, trăind consumul fantastic de energie al lui Adrian şi m-am dus pe aceeaşi paşi şovăielnici, căutînd împreună finalul izvăbitor. Finalul victorios.

Adrian Diaconu. Multumeşte tuturor. Un nume al victoriei, al clipei de glorie. E numele nostru din această seară de aprilie.
Mulţumesc Adrian Diaconu!
Celor ce au fost şi celor ce vor veni ca învingători, cu numele lor, în numele nostru.