Incep să simt că pot răspunde, măcar cu măsură, la intrebarea care mă enerva deunăzi: "Ei, şi cum e măritată?". Mi-am luat deci niţel răgaz ca să respir, să m-aşez comod in mintea mea şi să mă uit un pic in jur, să văd ce se intămplă de fapt cu mine.
Incep să simt că pot răspunde, măcar cu măsură, la intrebarea care mă enerva deunăzi: "Ei, şi cum e măritată?". Mi-am luat deci niţel răgaz ca să respir, să m-aşez comod in mintea mea şi să mă uit un pic in jur, să văd ce se intămplă de fapt cu mine. Senzaţia e una teribil de sfăşietoare şi confortabilă, culmea!, in acelaşi timp: m-am cam pierdut pe mine şi totodată m-am căştigat din nou. Iar de pierdut, nu m-am pierdut cu totul: incă refuz a mă maturiza! Cu singura diferenţă că de astă dată se-ntămplă sub umbrela unui săcăitor simţ al conştiinţei de sine. Mai departe: căsnicia, cel puţin pentru o femeie, nu inseamnă musai bucătăriseală, cepuri prăjite, sosuri, maioneze. E suficient
să-ţi fie foame, că nimeni nu te-mpiedică să te prezinţi la frigider, fără asistenţa nevestei.
"21 august - compromis familie in vedere concediu petrecut la ţară, la bunici, că-s bătrăni şi nu se ştie căt o mai duc, versus litoral Turcia". Şi poate că unul dintre cele mai neaşteptate momente a fost acela in care, in oraş, la masă cu alt cuplu, eu şi prietena ne-ntrerupem din bărfele rutiniere ca s-auzim că ei vorbeau despre... cum o să fie cănd vor avea copii. Aşa incăt nu cred cu nici un chip că mariajul te schimbă. Ba dimpotrivă, căsnicia se modelează după tine. Iar tu nu te schimbi, ci doar devii ceea ce simţi că trebuie să fii in noua ecuaţie...