Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Astronomii care s-au folosit de mult timp de supernove ca de nişte borne kilometrice cosmice, pentru a putea măsura expansiunea Universului, susţin că au aflat răspunsul la întrebarea cu privire la ce provoacă aceste masive explozii stelare, considerate cele mai puternice explozii din Univers.
'Supernovele, stele gigantice ce explodează la sfârşitul vieţii, sunt nişte fenomene extrem de importante pentru a înţelege Universul', explică Marat Gilfanov, de la Institutul de Astrofizică Max Planck din Germania. 'Faptul că nu ştiam cu certitudine ce declanşează aceste explozii era foarte frustrant. Acum începem să înţelegem ce provoacă aceste explozii', a mai adăugat el.
Conform majorităţii oamenilor de ştiinţă, anumite supernove, cele din clasa 1A, se formează atunci când o pitică albă (nucleul degenerat rămas în urma consumării unei stele gigantice roşii), devine instabilă după ce depăşeşte masa sa maximă. Această instabilitate prin depăşirea masei proprii se manifestă fie în urma fuziunii cu o altă pitică albă, fie prin acumulare, un proces prin care atracţia gravitaţională a unei stele absoarbe treptat materia unei alte stele. De obicei aceste procese se produc în sistemele solare binare.
Datorită telescopului spaţial american Chandra X-Ray Observatory, aparţinând NASA, Marat Gilfanov şi colegii săi au reuşit să studieze supernovele produse în cinci galaxii eliptice, precum şi din zona de centru a galaxiei Andromeda, relatează, citată de Agerpres.
'Rezultatele obţinute ne fac să credem că supernovele din galaxiile pe care le-am observat provin aproape toate din fuziunea a două pitice albe', susţine şi Akos Bogdan, co-autor al studiului. 'Dacă supernovele s-ar fi produs prin efectul de acumulare, galaxiile pe care le observăm ar fi fost de aproximativ 50 de ori mai strălucitoare, sub efectul bombardamentelor de raze X, decât acestea sunt în realitate', a mai adăugat el.
Alte studii şi observaţii sunt necesare pentru a identifica acum dacă fuziunea este prima şi principala cauză a apariţiei supernovelor în galaxiile spiralate, însă identificarea unei stele chiar în stadiile de dinainte de a exploda într-o supernovă este foarte dificilă.
De asemenea, perechile de stele pitice albe sunt foarte greu de descoperit, iar atunci când două pitice albe sunt suficient de aproape pentru a fuziona, ele nu pot fi observate decât pentru câteva zecimi de secundă înainte de a exploda într-o supernovă.
Înţelegerea cauzelor care duc la apariţia supernovelor este un proces extrem de important pentru a determina felul în care acestea pot fi folosite ca nişte etaloane în măsurarea distanţelor cosmice, dar şi în studiul materiei negre, explică Mario Livi, astrofizician la Space Telescope Science Institute din Maryland (estul SUA).
'Noi ne folosim de supernovele de tipul 1A pentru a încerca să determinăm proprietăţile materiei negre. Iar pentru a determina aceste proprietăţi într-un mod cât mai corect, trebuie să înţelegem perfect evoluţia şi puterea luminozităţii acestor supernove', a subliniat el.
