Bilant sentimental

Sunt cAteva obisnuinte pe care orice individ social le practica la sfArsit de an. Preparative, petreceri, dezmat, artificii, cadouri, du-te-vino, felicitari, confeti, la multi ani. Tristete, speranta, planuri. Bilant.

BALANTa. Cu totii ne luam un mic ragaz ca sa vedem daca anul asta ne-a mers bine sau nu. Dac-am ratat vreun examen, dac-am obtinut credit de la banca, daca ne-am gasit de lucru, daca ni s-a nascut primul copil, daca avem un suflet pereche pentru petrecerea de Revelion sau daca si de data asta o sa fim stingherii cu care nimeni nu danseaza. Uite-asa ajungem si la bilanturile afective…

TRISTI. Cei pentru care a mai trecut un an. Si cAteva relatii. La fel ca acelea dinainte. IntAi si-au zis ca de vina-i celalalt. S-au culcat linistiti pe-o ureche pAn-au vazut ca „celalalt" tot vine si pleaca, dar nici unul nu zaboveste prea mult. Ca trenu’-n gara. S-au gAndit apoi ca buba o fi la ei. Au ncercat sa se schimbe dupa chipul si asemanarea nou-venitilor. Au ncercat sa fie falsi. Trenurile au continuat sa vina si sa plece. Se-ntreaba acum daca soarta lor e sa fie-n permanenta adapost accidental, pauza de-o cafea, repaus, o schimbare, joaca. Spera ca noul an sa le aduca un tren care sa nu mai plece.

DEZNaDaJDUITI. S-au obisnuit deja cu soarta, asa ca nici nu se mai obosesc sa priveasca napoi. Si nici nainte. Pe principiul „ce-o fi o fi". Ca-n fiecare an. N-are importanta ca relatiile au fost multe sau doar una de demult. Important e ca nsa „ce e" nu umple nici un gol din cAte sunt. Trist e ca pAna si speranta a amortit, pitita ntr-un ungher n care posesorul si-a restrictionat accesul.

IUBITI. Jubileaza. RAd. Fac cumparaturi mpreuna. Merg la petreceri. Ori stau acasa, la televizor, nfofoliti ntr-o patura groasa, ntr-o camera calda, unde-si vad linistiti de iubirea lor. Casatoriti recent, ndragostiti-lulea, proaspeti parinti, vechi amanti. Nu conteaza la ce categorie se-ncadreaza. AtAta vreme cAt fac bilantul mpreuna, mbratisati si sinceri, nu mai conteaza decAt clipa.

ANUSKA

Fericire la schimb cu nefericire Tare as fi avut ghes sa-nsir o scrisorica pentru Anul Nou. Daca tot am ratat curieratul pentru Laponia, macar Anului Nou s-apuc sa-i cer una, alta, sa ma tanguiesc, sa vars cateva lacramioare candide pe umerii lui eterici, sa i se faca mila de mine si sa ma loveasca c-o fericire de nici in vis n-am visat. Nu va-nchipuiti ca i-as fi cerut mare lucru. Banalitati... Sa fiu iubita, sa am bani, sa-i fac o vizita vara-mii de peste Ocean cand o naste bebelusul ei si nepotelul meu, sa am nervii tari cand mi-oi da tapetu’ jos si-oi pune altu-n loc si, Doamne ajuta!, sa-mi fac rate pentru masina. Pana mi-am amintit de-un serial dragut pe care l-am vazut recent la italieni. Trei tipe care au devenit curand bune prietene s-au inscris la o scoala de modelling. Declarat, asta era visul lor: sa defileze pentru marile case de moda. Cam asta era ideea lor de fericire. Atunci. Da’ sa vedeti destinul ce luciferic e! Una dintre ele s-a amorezat de-un magnat bagat pana-n gat in treaba cu "distribuirea" fetelor pe la prezentari si care cica se-ndragostise si el de ea. Alta se topea dup-un taximetrist care-o iubea si el. De-adevaratelea. Ailalta s-a-ndragostit cuminte de-un heterosexual cu vadite apucaturi homosexuale. Prima s-a prins ca magnatul e interesat, a vrut sa se sinucida, a regretat, s-a lasat de meserie. A doua a ramas gravida, s-a casatorit cu taximetristul, l-a dat naibii de modelling. A treia a renuntat la amorul pentru fermecatorul indecis si s-a trezit fotomodela de succes. Toate si-au gasit si fericirea, si nefericirea. Doar ca ce parea la-nceput fericire s-a dovedit a fi nefericire. Si invers. Asa ca mi-e frica sa-mi doresc fericirea. Sa nu care cumva sa starnesc nefericirea... Motiv pentru care-mi doresc de la Anul Nou sa nu se bage. Daca se poate. Sa ma lase sa dau cu bata-n balta sau sa fac din... bici. Da’ macar stiu c-am facut-o cu mana mea!