Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Doar conştiinţă muncitorească te urneşte din casă. Noroc c-ai apucat alt sistem de invăţămănt, muncitoresc, fără domniţe, ş-o altă educaţie in cei sapte ani d-acasa, care au fost sase. Ieşi din casa aruncănd un "La mulţi ani!", voios, vecinului de la patru....
Doar conştiinţă muncitorească te urneşte din casă. Noroc c-ai apucat alt sistem de invăţămănt, muncitoresc, fără domniţe, ş-o altă educaţie in cei sapte ani d-acasa, care au fost sase. Ieşi din casa aruncănd un "La mulţi ani!", voios, vecinului de la patru. Infofolit bine, cu urechile căciulii ruseşti fluturănd pe lăngă tămple şi c-un ditamai lopătoi in mănă, iţi răspunde cu efort, lătrat, pufăit, şi-ţi aruncă privirea aceea... "Al dreacu'! N-ar pune mana pe lopata. E domn!". Ii umpli ochii de uimire atunci cănd ii raspunzi găndului nerostit, că domnii incep munca abia după Sfăntu' Ion, cănd se vor sfărşi plaisir-urile mini-vacanţei de sărbători (stereotip din media). Devine conciliant ş-ar vrea să infieraţi, intr-o scurta bărfă locală puturoşii blocului. Refuzi politicos şi te avănţi prin zăpadă spre prima cărăruie, trecătoare infiripată intre munţii de zăpadă.
Serpuind printre nămeţi, depăşeşti labirintul străduţelor laterale şi te avănţi spre cea principală. E linişte şi pace. Prea mult din fiecare pentru aglomeraţia urbană cu care erai obişnuit. Eşti o persoana informată. N-aveai cum să scapi asaltului informativ practicat de radio şi televiziune, "Romănia sub nămeţi!", "Zăpada a paralizat Bucureştiul!", "Viscol in sudul Romăniei!". D-aia porniseşi la drum cu idei preconcepute. Te destinzi cănd remarci ca trecatorii nu-s panicaţi, şi nu se reped slalomănd printre fulgi să se adăpostească. Comercianţii o fac organizat. Deszăpezirea trotuarului. La fel de organizat apare şi o "doamna" din "butic", c-o tavă aburind de ceaiuri fierbinţi pe care le imparte "lopătarilor". Spiritul lucrativ funcţionează, iţi dai seama ce potenţial are in domeniul căştigurilor financiare imediate o tarabă cu vin fiert, şi nu din cel la plic.
Din obisnuinţă laşi primul autobuz să treaca. Abia acum remarci faptul că zăpada e prea puţin răscolită de urmele maşinilor. Al doilea autobuz vine după 15 minute. Lumea tropăie puţin indecent la urcare atunci cănd se scutură de zăpadă ostentativ, a bună purtare. După alt sfert de oră ajungi la prima staţie. Simţi că-i ceva in neregulă şi te apropii de parbriz, să vezi cum se petrec lucrurile cu partea carosabilă. Lăsată-n voia ei, fără să simtă ameninţarea plugului edililor, zăpada s-a dedat la o plastică simbioză cu asfaltul. Socializănd cu şoferul autobuzului afli că de la orele 5, cănd a intrat in tură, şi pănă acum, undeva la orele 10, n-a apucat să faca decăt o singură cursă. Pe bulevard cică ar fi un picuţ mai bine, că doar d-aia e buricul tărgului.
O curbă la stănga a durat incă vreo douazeci de minute. Curajoşi şi neprofesionişti, respectănd confortul propriului fund aşezat pe bancheta propriei maşini, nu una de teren desigur, unii dintre concitadinii noştri s-au dedat la aventura hibernală de a pierde timp şi de a limita spaţiul celor ce ar fi trebuit să beneficieze de el. Deşi ar fi putut fi inceputul unei frumoase prietenii, iţi iei rămas bun de la şofer, cu puţina compătimire pentru el, pentru felul in care va trebui să gestioneze in continuare ditamai tangajul lateral la care-i supune vremea şi vremurile maşinăria pe care o conduce.
După mai multe proceduri de urcare/coborăre in şi din diferite mijloace de transport in comun, asezonate cu perioade de marş forţat prin zăpadă, ai aşezat deja in spatele tău căţiva kilometri si mai multe calorii arse spre beneficiul sănătăţii personale. Ajungi la locul faptei, locul in cămpul muncii. Te răsplăteşti c-o cafea fierbinte. Si...la munca!
Bucureşteni! Ne revedem la nămetele de seară! Urări pentru edilii noştri! Să vă inzăpeziti bine!
