x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Fun Bunătate de ră-cealăă!

Bunătate de ră-cealăă!

de Adriana Oprea-Popescu    |    30 Oct 2010   •   00:00
Bunătate de ră-cealăă!

Cu cântec înainte, maaarş! De ce mucii, febra şi cu tusea sunt tratate în reclamă cu o linie melodică? Păi, are valoare de contradicţie, ignorantule, doar nu voiai să auzi o doină de jale sau pe dascăl cântând „veşnica pomenire"! Hapurile se promovează numai pe melodii vesele. Versurile simple, mesaj tâmpiţel, trilu-lilu-crocodilu, gata injecţia cu reclama! Te-a durut?

Reclama de la Parasinus ustură ca un polidin, iar vechiul paracetamol se răsuceşte ca ventilatorul în mormânt... Spotul începe cu un tremolo de orgă. În imagine, trei ciudaţi, unu'n galben, altul'n alb, iar celălalt în verde. Simbolistică? Aş, n-au mai găsit alte costume de închiriat la teatru! Luminaţi puternic de reflector, ei fandează rând pe rând şi arată cu degetul înspre mine, telespectatorul mucos. Ultimul, ală'n alb, aruncă înspre obiectivul de filmat, ca pe-un frisby, o pilulă. Înainte să vezi ecranul televizorului ţăndări, imaginea se schimbă, iar cei trei apar plimbându-se pe ştrase, cu mănuşi în mâini. Ca băieţii! Aici, atacă puternic şi implicat afectiv cântăciosul: „De te simţi ciudat/ Ca lovit în caaap...".

Cam aşa mă simt, da! Da' nu despre telespectator era vorba, ci despre un gras cu chip schimonosit, care se freacă la tâmple. åla în alb îi pune mănuşa pe frunte, iar în dreapta ecra­nului e titrat, cu majuscule, „durere de cap". Ca să ştim despre ce e vorba în propoziţie. Grasul dă noroc cu albul, iar backingul vocal atacă frenetic: „Parasinus îţi aduce..." (şi aici, grasului îi arde o palmă pe spate cel în verde, la genul „Scoală, boală!") „... Vânătoare de ră­ceală!". Sunt, măcar o oră pe săptămână, masochistă. Văd reclamele astea frame cu frame, altfel n-aş fi sesizat palma şi nici cuvântul „vânătoare", care la televizor suna - bizar, dar foarte clar - „bunătate". „Bunătate de răceală." Ori cântăreţii-s fonfăiţi, ori eu surdă, ori televizorul meu e paradit, da' ş-acum tot „bunătate de răceală" aud...

Să ne-ntoarcem: grasul învie precum Lazăr, colegii lui se veselesc, cu mâinile ridicate în aer făcând semnul victoriei. „Ole, ole/ Sante et fraternite!" Coşmarul continuă muzical: „Când simţi că iei foc,/ Iar febra-şi face loc" (dacă i-ai spune o poezie ca asta lu' Moşu', te-ar băga în sac!), cântă prim-solistul. În imagine, un tânăr se uită jinduind pe geam la prietenii de petrotuar care-i fac semn cu mâna. Să sară, să nu sară...? Nu sare, nu transmite nimeni în direct. Apare ciudatul în galben, care bate palma cu el, cuba-bastos, şi tânărul zâmbeşte (de unde şi expresia „i-a luat cu mâna") şi, din nou, „Parasinus îţi aduce/ Bunătate de răceală!". Toată lumea iese pe stradă, la chemarea partidelor, într-o manifestaţie spontană. În frunte, albul, galbenul şi verdele, dând tonul: „Bunătate de ră-cealăăă! Bunătate de ră-cealăăă!". Urmează sloga­nul: „Ai răcit sau eşti gripat/ Parasinus ţi-e aliat". Pam-pam. Deci, să umblăm cu grijă, să nu deranjăm la ritm: „Frunzuliţă de susai/ Nu mai bine beau un ceai?".

Data viitoare vorbim despre o lume de rahat numai lapte şi mieeere.

×
Subiecte în articol: sufletul comertului